Cat timp va mai trebui comentat Eve­ni­mentul? Cu cat mai putin, cu atat mai bine. Rapid-Steaua a confirmat ceea ce Steaua-Rapid nu mai are cum sa infirme, joi, în retur. Fotbalul s-a recalibrat, asa cum se recalibreaza, uneori, rareori, me­se­riile uitate. Profesional, meciul de pe Giulesti nu a adus nimic extraordinar, în afa­ra decentei tehnico-tactice. Tocmai acest nivel prim si obligatoriu de joc dis­pa­ruse din fotbal. Rapid si Steaua au stat bine în teren, au avut replici si razgandiri po­zitionale, au manevrat, uneori liber, alteori dupa foaia de drum cu care au iesit de la cabine. Pana si farsa diversionista pe te­ma "Carlos Rapus" vine din repertoriul ad­mis de teme clasice. În genere, Steaua si Rapid au ajuns la maturitatea de la care în­cepe drumul spre performanta de varf. Nu e fabulos, dar e indispensabil. Divizia B europeana - pe numele ei de protocol: Cupa UEFA - nu e o competitie mica. Cine vrea sa îi ia masura trebuie sa faca, mai întai, o cura de Serie B italiana, locul în care se joaca fotbal cu un picior în Serie A. Lucescu si Olaroiu nationali Acumularea de potential a început. Daca suntem cat de cat interesati în con­ti­nuitatea si consecintele acestui prim salt ver­tical, trebuie sa ne abtinem, prudent si pre­ventiv, de la ospat. Sfertul romanesc al Cupei UEFA nu trebuie ipostaziat. Dim­potriva, de joi seara, sfertul trebuie îm­par­tit în sferturi din ce în ce mai mici si, apoi, uitat. Trebuie sa fim pregatiti pentru des­partirea de sfertul de finala, asa cum va trebui sa ne impunem distanta fata de se­mifinala, de finala si chiar de castigarea Cupei UEFA. Cu alte cuvinte, trebuie sa tra­tam toate aceste momente ca puncte de tranzit. In clipa în care ne vom opri pen­tru a le consuma, ritmul si impulsul care au facut posibila performanta se vor opri. Momentul Rapid-Steaua va deveni fetis, apoi nostalgie, apoi resentiment, în fata noii caderi a