Alianta a intrat in metastaza si doar Ra­portul din primavara ii mai prelungeste agonia. Nu e nevoie sa fii analist politic, ci doar sa deschizi din cand in cand ziarul si sa urmaresti la televizor expresiile pro­tagonistilor ca sa-ti dai seama ca PNL si PD nu mai au in comun decat un protocol de care nu stiu cum sa se des­cotoroseasca. Cele doua partide au trecut de faza boicotului reciproc, a in­­ghiontelilor pe sub masa, a schimbului acid de replici si a politelor platite la ada­pos­tul votului secret. De data aceasta este cu mult mai mult decat cele cateva vo­turi liberale de la caderea ordonantei DNA, de acuzele de tradare, de racolari de primari sau parlamentari, de "Caline, ai uitat ce-am stabilit?" sau "mafia e la masa guvernului". Acum e vorba de agende complet diferite, de disputa in­tre doua mesaje importante: cel al lup­tei anticoruptie, adjudecat de Traian Ba­ses­cu, si cel al reformei morale, descoperit re­cent de PNL, dar fructificat la maximum in timp record. De securism versus coruptie. Totul asezonat cu stravechiul populism al ma­ririi pensiilor. Presedintele si consilierii sai si-au fa­cut calcule gresite minimalizand atat im­portanta subiectului pentru partea ac­tiva si implicata a societatii civile, cat si contextul nefavorabil in care au ca­zut ezitarile pe tema condamnarii co­munismului si lucratura urata de la CNSAS. Demersul neinspirat al celor sase legi ale sigurantei nationale a fost spe­culat rapid de PNL si PSD, care au lan­sat o campanie pe tema dependentei pre­se­dintelui de serviciile secrete. Semnele de intrebare fata de faptul ca Timofte si altii ca el nu numai ca troneaza in con­ti­nua­re in fruntea serviciilor, dar sunt si pusi sa elaboreze legile sigurantei au ca­patat cu totul alte intelesuri. Mai nou, sus­piciunea ca Traian Basescu se afla in spatele numirii lui Corneliu Turianu la CNSAS si faptul ca cere dovezi con­ta­bile pent