Spuneati ca ati descoperit nume grele, chiar din prim-planul scenei po­li­ti­ce, de colaboratori ai Securitatii. Sunt cazuri de politie politica? Pentru ca le­gea asta sanctioneaza. Eu nu pot sa ma pronunt asupra as­pec­tului de politie politica pentru ca mi-as­ depasi atributiile, asta este privilegiul Co­legiului. Însa nuanta e fundamentala, pentru ca, în cazul unei colaborari simple, sa spunem, care nu ar primi verdict de politie politica în Colegiu, ea ar iesi ca­tre public ca necolaborare, fiindca atat per­mite legea. Or, dintr-o decizie ca o per­soa­na "nu a colaborat cu Securitatea, ca politie politica", oamenii nu percep ulti­mul element, ci accentul cade doar pe prima parte a frazei, "nu a colaborat cu Securitatea". Asa se face ca unele de­ci­zii de simpla colaborare, publicate de Co­le­giu la alegerile din 2000 sub forma de Lista 2, adica lista colaboratorilor a caror ac­tivitate de politie politica nu a putut fi probata, au dus la procese pierdute de CNSAS. Intentia Colegiului atunci a fost sa informeze totusi opinia publica de­spre faptul ca a existat o colaborare cu Se­cu­ritatea, chiar daca probele de politie po­li­ti­ca nu se mai regaseau în dosar. Parlamentari si magistrati Aceste cazuri noi despre care vor­beati privesc si parlamentari. Privesc parlamentari si magistrati sau alte functii publice, deopotriva. În ca­zul magistratilor, lucrurile sunt foarte sim­ple si putem spune spectaculoase, în com­pa­ra­tie cu ce se întampla pana acum, pentru ca la magistrati functioneaza criteriul lus­tratiei. Legea 247 privind reforma în jus­titie spune foarte clar ca o colaborare pentru un magistrat superior, deci nu o co­laborare ca politie politica, ci o simpla co­laborare înseamna pierderea functiei. Este practic singurul element activ de lus­tratie în Romania. Formal, mai exista unul, iarasi mai putin stiut, în "pachetul de legi anticoruptie" al PSD, din 2003