Reteta succesului e simpla. Trebuie sa scrii corect politic. Sa scrii la un ziar liberal. Sa denunti abuzurile Administratiei Bush. Sa ai incredere oarba in surse din CIA. Sa nu te preocupi sa-ti dovedesti alegatiile ("idiotii utili" o vor face pentru tine). Sa-ti alegi cu grija victimele colaterale (fostele state comuniste fiind cele mai vulnerabile). Vadim avea sanse sa castige un Premiu Pulitzer. Se putea inscrie in competitie daca nu se marginea la Romania Mare si isi publica dezvaluirile privind "torturarea prizonierilor straini in Romania" si intr-un cotidian sau saptamanal pe teritoriul SUA. Nu a facut-o, desi ar fi gasit destui clienti obsedati de bunastarea teroristilor islamici. Asa ca a ramas sa culeaga laurii doar Dana Priest, jurnalista de la Washington Post care a descoperit "locatii negre" in "unele democratii din Europa de Est", citand, ca si Vadim, surse din serviciile secrete. Dar, din 2 noiembrie 2005 incoace, Washington Post nu ne-a mai lamurit nicicum privind existenta temutelor "centre de tortura" din Estul Europei. Sarcina dovedirii alegatiilor laureatei Pulitzer si-a asumat-o, in numele Consiliului Europei, Dick Marty, un imprudent parlamentar elvetian. Vadim i-a dat o mana de ajutor, dezvaluirile sale privind interogarea a 23 de teroristi la Kogalniceanu si existenta altor "locatii negre" in Ucraina, Kosovo, Albania, Bulgaria fiind preluate in "faxul egiptean", care a fost interceptat de serviciile secrete elvetiene, strecurat in tabloidul Blick si mentionat, stanjenitor de neprofesionist, in documentul lui Dick Marty. Cu credibilitatea zdruncinata si ros de neputinta indeplinirii misiunii, Inchizitorul Consiliului Europei a predat torta fratelui mai mare, mai influent si mai bogat - Parlamentul European. Si aici, dupa trei luni de audieri, dezamagire totala. Liberal-democratul olandez Gijs de Vries, coordonatorul politicii antiteroriste a UE