Atacul preşedintelui Băsescu la cele două portofolii liberale care ar putea să poarte răspunderea pentru activarea clauzei de salvargdare - ceea ce ar însemna întârzirea cu un an sau doi a integrării - este poate cel mai dur avetisment pe care titularul de la Cotroceni îl adresează titularului de la Palatul Victoria. Dialogul dintre cele două palate se poartă tot mai mult prin presă, cei doi aliaţi nemaiavând disponibilitatea să se vadă şi să se asculte între patru ochi, iar ruptura dintre cele două partide ale Alianţei ameninţă să devină o realitate.

Ce mai ţine această legătură este presiunea aderării şi teama de a nu pierde puterea, lucru care se va întâmpla cu siguranţă dacă următorul raport de ţară va fi unul negativ.

Este cert că Băsescu are nişte semnale în acest sens, altfel n-ar fi ieşit la rampă în felul care a făcut-o. Cele mai multe steguleţe roşii s-au înghesuit în ograda ministrului Agriculturii.

Acesta este un caz special: deşi paşii reformei sunt practic neînsemnaţi, el este unul dintre cei mai vizibili membri ai cabinetului. Desele sale ieşiri la microfon au fost prilejuite în special de nenorocirile prin care a trecut ţara: inundaţiile şi gripa aviară. În nici una dintre ele ministerul dlui Flutur n-a obţinut vreun succes. Luate de apă, casele ţăranilor se prăbuşesc peste ei în timp ce amenajarea rurală din titulatura ministerului rămâne doar o formulare vagă. Aviara a măturat ţara cum a vrut, revenind senină prin locurile unde fusese eradicată. În timp ce ministrul îşi trâmbiţa acţiunile, şmecheri din sistem se îmbogăţeau de pe urma analizelor, vaccinurilor şi dezinfectărilor de mântuială. Faţă de toate aceste obiective concrete, acţiunea ministrului s-a desfăşurat cu prioritate pe paliere politice: retrocedări interesate, programe trucate şi un discurs politic de o demagogie rar egalată. O demagogie ieftină şi de proastă calita