O idee pare sa castige teren in randurile oficialitatilor de la Bucuresti: elaborarea unor strategii postaderare pentru Romania. Daca nu s-ar intreprinde si demersuri in acest sens, s-ar putea zice ca este vorba despre o gluma. Vrea sa zica, Romania, care a parcurs intreaga perioada postdecembrista intr-o improvizatie absolut remarcabila, fara a se fi formulat macar tranzitie catre ce traverseaza, care n-a avut nici o strategie de preaderare dupa ce Uniunea Europeana a invitat-o la negocieri si care, culmea absurditatii, nu s-a gandit nici macar la un plan B in caz ca aderarea va fi ratata sau amanata (din cauze ce depind sau nu de Romania), se gaseste acum sa proiecteze o strategie postaderare! Hai ca-i tare! Din punctul de vedere al unei strategii, perioada postdecembrista este plina de invataminte. S-a mers improvizand, cu toate ca nu s-a dus lipsa de strategii. Dl Iliescu, un adevarat campion al strategiilor pe hartie, a tot presat si presat pentru elaborarea unor strategii de dezvoltare. Dar nici una din acestea n-a iesit din scripte, pentru ca nici una n-a avut, din conceptie, acoperire cu resurse, fiind mai mult o simpla insiruire de obiective, mai mult sau mai putin realiste, fara a fi prevazute si mijloacele de realizare. In astfel de conditii, nici una din strategiile de pe hartie n-a fost implementata in practica, cu toate ca statul roman avea pe mana tot ce trebuia pentru a le face operationale. A concepe si elabora strategii acum, in anul 2006, este insa o biata glumita. Cand au fost instrainate cele mai importante si profitabile sectoare economice, cand intreaga axa majora a economiei nu mai este sub control romanesc, cand capitalul autohton nu mai are decizia (in unele cazuri nici macar reprezentare) in productia si distributia petrolului, in distributia de gaze si electricitate, in productia de otel si ciment, in telefonia fixa si mobila, in intregu