Pentru nici una din cele 347 de victime (73 de decedati prin impuscare si 274 de raniti) inregistrate dupa 22 decembrie 1989 numai in zona centrala a Capitalei (zona fostului CC-PCR, actuala Piata a Revolutiei) nu a fost trasa la raspundere nici o persoana. Ancheta in acest dosar a fost facuta pe sest, rezolutia finala fiind de neincepere a urmaririi penale. Dosarul a fost inchis in urma cu 10 ani, procurorii militari apreciind ca "nu se impune inceperea urmaririi penale in cauza privind decesul a 73 de persoane si ranirea altor 274" si, de asemenea, considerand ca nici nu este cazul ca aceasta solutie sa fie comunicata victimelor. Desi ar fi fost relativ usor sa fie identificati vinovatii, in cazul celor ucisi si raniti s-a preferat sa se pastreze in dreptul numelor victimelor mentiunea de "autor necunoscut". Mai grav, in cazul altor zeci de persoane decedate nu se stie nici locul precis al impuscarii sau data exacta cand a avut loc evenimentul nefericit. Pentru aproape fiecare decedat sau ranit prin impuscare de dupa 22 decembrie 1989 au fost deschise dosare separate, care au fost in final conexate. Ancheta a fost facuta de mantuiala, majoritatea victimelor sau rudele acestora afirmand ca nici macar nu au fost chemate la Parchet si nici indrumate sa se constituie parte civila. Unele cazuri descrise in acest dosar par incredibile. Civilii s-au amestecat cu fortele de ordine si nu au existat actiuni coordonate sau comunicate, ceea ce a condus la un haos generalizat. Interesant este insa si faptul ca inca de acum 10 ani, in 1996, procurorii militari au concluzionat ca asa-zisele "elemente teroriste" nu au existat in realitate, insa nu au facut publica aceasta constatare. Reprezentantii asociatiilor de revolutionari si urmasii celor decedati considera ca dosarul ar trebui redeschis, ancheta reluata, iar cei vinovati pedepsiti. Eroare de fapt si legitima aparare "Nu