RETETA DE VEDETA O nota din bucataria sarbeasca pusa pe un portativ
"Din Oceanul Pacific / A iesit un peste mic / Si pe coada lui scria / Iesi afara dumneata!" Ma, stii jocul? Eu il joc de fiecare data cand mai am doua prajituri, daâ nu stiu pe care s-o mananc. Prima, ca dupa aia o mananc sigur si pe cealalta tot eu! Ultima data am facut "an-tan-tina", asta saptamana trecuta. Si pestisorul s-a dovedit a fi Vlady Cnejevici. Ca sa nu se supere si ca sa-l mai "indulcesc" dupa mancarea de post a lui Lake, i-am promis o prajitura. Dar cum eu cand fac o invitatie la masa se presupune ca tu trebuie sa vii cu mancarea de acasa... Vrea Vlady prajitura? Sa-si faca! Dar el de colo zice ba ca n-are cuptor, ba ca are, daâ arde prajiturile... Nu-i nimic, zic eu, vii la mine! Intre noi fie vorba, e chiar mai bine. Asa pot sa ma asigur ca nu-mi scapa nici o bucatica! Ce rau sunt... Si-mi place!
Soarele isi bate joc de mine ca sunt imbracat prea gros si se holbeaza cu nesimtire fix in scafarlia mea deja incinsa de cand stau in fata portii. "Sunt la Foisor. Vin imediat", imi spusese de ceva timp la telefon Vlady. Pe bulevard, trafic de mori. Astept. Lumea grabita se uita la mine cum stau fara nici o grija cu mainile infipte in buzunare. Deodata, in capul strazii, prietena mea. Era in zona si nu stia de ce nu raspund la telefon. Il lasasem in casa. Suspiciuni. Pe cine astept eu in strada ziua-n amiaza mare? Dau sa explic. Neincredere. Cand, pe un cal argintiu (cu mai multe locuri), Vlady. Salvare! Hai, ca am mai multi de indulcit azi!
Trecem direct la subiect. Eu, gazda, vreau sa-l flatez si pun ultimul album "Pacifica" (da, am CD-player in bucatarie!). N-am stiut ce vrea sa pregateasca, asa ca am asezat pe masa cam ce-am crezut eu de cuviinta. Nu-i bine. Dau fuga la magazin.
Dincolo de bucatarie DEBUT. "Foarte multi s-au mirat cum de am putut canta cu mai m
