1. Citirea articolului d-nei Alina Mungiu-Pippidi, Pentru criterii universale in Academie, 22/nr. 842, venit ca raspuns la articolul meu, Cearta standardelor universitare, 22/nr. 841, m-a facut sa nu ma mai recunosc! Credeam ca prin tot ce am scris am pledat pentru rationalitate si obiectivitate. Fals - imi imputa d-na Mungiu Pippidi; in mod retrograd ma opun "adoptarii standardelor universale in acreditarea valorii academice". Am incercat sa scot in evidenta meritul intelectual si efortul, in parte nerasplatit, al unor confrati; ei bine, se insinueaza ca favorizez "pastrarea unui anumit monopol al atribuirii faimei si prestigiului intelectual in Romania pentru cateva retele de intelectuali" - necompetitivi pe plan international. Altfel zis: fac jocul "boierilor mintii"! Exemplific cu unele carti remarcabile ai caror autori se intampla sa nu fie doctori, vrand sa arat cu asta doar ca nu trebuie sa idolatrizam titlurile si criteriile standard. E rau, "bagatelizez" doctoratul - ma trage de urechi presedinta SAR, dupa care insinueaza ca respectivii pesemne n-au fost in stare "sa achizitioneze anumite norme academice". (Faptul ca H.-R. Patapievici si A. Oisteanu nu au doctoratul tine, pe cat stiu, de circumstante personale, de neimputat institutiei, dar si fara vreo legatura cu "normele academice" sau cu vreo neputinta a lor de a fi "scholar" - cum scrie cu o uluitoare suficienta d-na Mungiu-Pippidi.) Am argumentat impotriva universalizarii birocratice a unei unice experiente evaluative din cateva discipline exacte la ansamblul standardelor academice, mai ales la disciplinele umanistice; preopinenta ma cearta ca sunt "parohial". Ma plang de starea bibliotecilor noastre si de faptul ca marile editii critice si instrumente de lucru filologice raman descompletate: pesimism deplasat sau incompetenta mascata - zice ea si ma expediaza pe Internet (unde la liber, cel putin, nu