Opinia publică ostilă din SUA a fost factorul cheie în căderea tranzacţiei prin care exploatarea a şase porturi americane ar fi fost concesionată unei firme arabe. Dar respingerea companiei din Dubai a îngrijorat partenerii de afaceri ai Americii şi suporterii globalizării, care văd în asta un semn că angajamentul Americii faţă de deschiderea economică e în scădere.
Şi totuşi, ultimele sondaje le contrazic pesimismul: americanii se declară adepţi ai globalizării, ca întotdeauna de altfel. Dar, după atacurile teroriste din septembrie 2001, angajamentul SUA faţă de deschidere şi globalizare trebuie redefinit astfel încît să includă şi interesul oamenilor pentru "bunuri" speciale, precum siguranţa, în completarea unor bunuri mai convenţionale, ca automobilele şi televizoarele. Altfel, angajamentul în sine îşi pierde din relevanţă.
Blocarea tranzacţiei cu firma din Dubai sau impunerea de restricţii pentru muncitorii străini din cauza fricii de terorişti nu constituie protecţionism în sensul curent: interese private care subminează binele public, de pildă atunci cînd fermierii impun preţuri mai mari deoarece importurile sînt restricţionate.
Îngrijorările privind securitatea naţională nu trebuie tratate în glumă. O naţiune are de cîştigat de pe urma unei economii deschise, dar are şi un interes vital în protejarea cetăţenilor. Echilibrul între cele două obiective - care uneori pot fi în conflict - este cheia unei politici de succes.
Preşedintele George W. Bush, spre exemplu, caută un asemenea punct de echilibru în problema imigranţilor, propunînd unele restricţii, dar păstrînd permisele de muncă pentru străini. Propunerea sa - care se situează la mijloc între punctele extreme: construirea unui zid la graniţa americano-mexicană şi menţinerea unei graniţe deschise - reprezintă abordarea corectă, de vreme ce teroriştii s-ar putea lesne deghiza în munc
