In 2004, chiar in primavara premergatoare alegerilor, deplingeam calitatea opozitiei si letargia in care aceasta zacea in intreaga sa splendoare. PSD-ul si Adrian Nastase erau atotputernici, pareau eterni si vedeam cum Romania incepea sa-si reduca nivelul practicilor democratice, in ciuda criteriilor stabilite la Copenhaga. inaintea acelei primaveri sumbre, fusesera vreo doi ani in care opozitia pierdea teren in fata unui partid care, in numele unei integrari europene abstracte, guverna autoritar si oligarhic. Nu e mult de cind Traian Basescu incepea sa prinda putin curaj, iar Emil Boc si Calin Popescu Tariceanu erau doar niste figuri marginale.
Din fericire, rolul de a veghea la libertatile si drepturile noastre si l-a asumat societatea civila organizata, care s-a substituit, pentru o perioada, unei opozitii dezorientate si impotente. Cred ca a fost una dintre cele mai prolifice perioade din istoria ONG-urilor noastre. Saptaminal se semnau scrisori deschise, se organizau proteste, se tinea treaza constiinta publica. Societatea civila mai mult sau mai putin organizata, oameni pe care presa nu i-a considerat ca fiind actori activi, se manifestau democratic, fixind citeodata si agenda publica. Partidul National Liberal si Partidul Democrat nu faceau altceva decit sa preia temele societatii civile si sa le duca mai departe, ba chiar sa si le insuseasca. Lucru care nu era deranjant pentru nici una din parti. A fost o reactie naturala de aparare a celor mici si multi in fata celui mare si puternic, o perioada de simbioza intre organizatii declarat apolitice si partide democratice fara prea multa experienta si competenta in treburile publice.
Chiar actualmente muribunda Alianta DA s-a nascut in urma unei idei venite din partea unora dintre think-tank-urile societatii civile. Discursul politic civilizat, competent, democratic, anticomunist si eur
