Consideratiile avansate deunazi de prozatoarea Gabriela Adamesteanu – din perspectiva propriei experiente in materie de plasare a productiei noastre literare de azi pe piata occidentala – au perfecta indreptatire. Aduc informatia la zi, sint rationale si indeamna la o eventuala prelungire a examinarii situatiei pe toate fetele. Periodic este scoasa de la naftalina intrebarea siciitoare: „pot tarile mici intra in competitia marilor valori, acreditate de o perceptie durabila la scara proeminenta?“.
in climatul favorabil selectiei si recunoasterii internationale, cu sanse egale, indata dupa Primul Razboi Mondial, numerosi creatori au formulat asemenea aspiratii. Vinea, Camil Petrescu, Blaga, Rebreanu, Aderca, in paralel cu Lovinescu si a sa teorie a sincronismului, sint doar citeva nume, dintr-o lista completata fara incetare, de cautatori ai unor cai eficiente pentru angajarea dialogului substantial, de ampla deschidere spre universalitate.
Dincolo de teorii, s-au cautat modalitati pragmatice: traduceri reciproce, calatorii in cadrul unor programe de colaborare externa, intensificarea contactelor personale – si tot ce ar mai putea stimula punerea in evidenta a resurselor spirituale originale. Reteaua de vase comunicante pe filiera Pen-Club venea sa intretina sperantele evadarii din ingradiri autohtonizante si din constringeri cu iz provincial. Ulterior, au intrat in arena diversele fundatii, ca organisme capabile sa preia proiecte, sa le patroneze, sa directioneze fonduri pe masura.
- Un reprezentativ portofoliu de traduceri
Faptele cumulate in timp indreptatesc o atentie ceva mai generoasa, care merita sa fie acordata unor realizari individuale. Departe de a beneficia de conditii optime, nici macar de publicitatea cuvenita, componenti ai obstii noastre scriitoricesti aflati in emigratie, mai de demult sau mai de curind, au luat pe
