Lungmetrajul de debut al lui Tudor Giurgiu are marele merit – si, in acelasi timp, marele avantaj – de a umple una dintre nisele (nu putine) pe care le prezinta ceea ce numim, mai mult din inertie, „cinematografia romana“. Nu, nu ma refer la filmele gay, cum poate v-ati grabit sa conchideti, ci la filmele cu, despre si pentru tineri (mai precis, cele lipsite de vesnicele implicatii sociale). De la seria cu liceeni a lui Nicolae Corjos, singura productie notabila pentru aceasta directie mi se pare Milionari de weekend de Catalin Saizescu. (in paranteza fie spus, nu includ aici filme precum Marfa si banii de Cristi Puiu sau Furia de Radu Muntean, care au alte mize).
Sint convins ca prospetimea si sarmul protagonistilor, subiectul actual, de interes pentru tinerii spectatori si, fara indoiala, deloc scutit de controverse (deci, implicit, mai atractiv) sau coloana sonora (in care, pe linga Vama Veche sau Vank, sint incluse si popularele grupuri occidentale Faultline si Sweetbox) reprezinta atuuri ce vor transforma Legaturi bolnavicioase intr-un important succes de public (cel putin in contextul industriei noastre de film). La fel ca si aclamatul Brokeback Mountain (pastrind, desigur, proportiile), Legaturi bolnavicioase nu este un film despre homosexualitate (cum nu este nici un film despre incest), ci o frumoasa poveste de dragoste cinematografica, in care sexul partenerilor (sau, in acest caz, legatura de singe dintre ei) reprezinta doar un element auxiliar.
Nu trebuie sa uitam insa ca pelicula are la baza romanul omonim al Ceciliei Stefanescu (al carui titlu face o trimitere transparenta la Legaturile periculoase, cartea clasicului moralist Choderlos de Laclos). E posibil ca spectatorii care au citit romanul tinerei scriitoare, nefiind avertizati de filiatia dintre creatia literara si cea cinematografica, sa nu descopere nimic familiar pe mar
