Saptamina trecuta, oferta stagiunii muzicale bucurestene a fost generoasa, astfel incit aproape seara de seara tentatia de a asculta partituri celebre in interpretari de marca a atras un public numeros, fie la Ateneu, fie la Sala Radio sau la Opera, ba chiar si la Teatrul National, unde s-a desfasurat un recital mai putin obisnuit, dar cuceritor.
in ciuda celor care (nu stiu de ce) nu agreeaza… aniversarile, miercuri, 29 martie, l-am aplaudat pe maestrul Stefan Gheorghiu, sarbatorit la implinirea celor 80 de ani (pe care, de fapt, ii implinise pe 23 martie), cuvintele calde rostite de Petre Codreanu si Serban Soreanu referitoare la prestigioasa sa cariera, in dubla ipostaza de interpret si pedagog de reputatie internationala, fiind urmate de un program sustinut in mare parte de discipolii sai, deveniti, de multi ani, nume binecunoscute in tara si in lume.
Si pentru ca, intr-o asemenea seara, importante sint atmosfera, simbolul si emotia, am trecut cu vederea neimplinirile in plan interpretativ. Ne-am bucurat, in schimb, sa reascultam violonisti precum Silvia Marcovici, Mariana Sirbu, Mihaela Martin, Gabriel Croitoru, Cristina Anghelescu, Anda Petrovici, Cosmin Banica, dar si violisti excelenti – Marius Nichiteanu, Marian Movileanu – sau violoncelisti precum Frans Helmerson sau tinarul Razvan Suma evoluind alaturi de Arlette Bonamy, Mircea Lazar, Tiberiu Ungureanu, dar si de pianistul Valentin Gheorghiu.
Programul divers si ofertant – dar cu atit mai dificil – a inclus opusuri de Beethoven, Mozart, Enescu, Bartók, Mendelssohn-Bartholdy, propunind sonate, cvartete sau chiar un octuor, in care toti solistii au dorit sa cinte astfel incit sa onoreze cum se cuvine „scoala Stefan Gheorghiu“ si implicit personalitatea unui artist dedicat, de o viata, talmacirii marii muzici si formarii tinerei generatii de veritabili interpret
