ambiguitatea şi limitele unui fenomen
"Este filmul un obiect indezirabil pentru istoric?" Cu această întrebare debuta acum mai bine de treizeci de ani studiul lui Marc Ferro referitor la relaţia dintre film şi societate, filmul ca obiect de cercetare istorică (Marc Ferro, "Le film - une contre-analyse de la société", în Faire de l'histoire, nouveaux objets, Gallimard, 1974). Între timp, întrebarea istoricului francez a primit nenumărate răspunsuri, s-au scris cărţi, filmul ca sursă şi obiect istoric nu mai miră pe nimeni. "Site-urile Internet cu tematică ortodoxă (SITO) constituie un obiect indezirabil pentru studiul faptului religios-contemporan din România?" - o parafrază a vechii întrebări, căreia vom încerca să-i schiţăm o tentativă de răspuns în rîndurile următoare. Medium is the message (mijlocul reprezintă mesajul), exclama victorios în optimismul general al anilor '60 canadianul Marshall McLuhan, autorul celebrei Galaxii Gutenberg. În ce măsură oare mediul virtual îşi pune amprenta asupra ortodoxiei?
Obstacole şi dificultăţi
Prima dificultate întîmpinată în cursul studiului SITO: abundenţa şi diversitatea acestora. Aşa cum arată istoricul italian Ronaldo Minuti, pionier în studierea relaţiilor dintre ştiinţele sociale şi Internet, creşterea cantitativă a numărului de adrese disponibile, departe de a fi un avantaj, ridică probleme serioase atunci cînd este vorba de a găsi un răspuns precis (Ronaldo Minuti, Internet et le métier d'historien, PUF, 2002). Am reuşit să identific 58 de astfel de pagini, dar, fără îndoială, numărul lor este cu mult mai mare. Există o mare varietate de SITO: de la foarte oficialul site al Patriarhiei Române la site-uri bricolate de către preoţi de parohie pasionaţi de informatică, trecînd prin pagini care abordează practica isihastă, dar şi binefacerile auto-terapiei zilnice cu zeamă de ridiche rasă. O categorie a
