Pentru cei care mai aveau dubii, confirmarea a venit miercuri seară, odată cu declaraţiile făcute de Traian Băsescu în ediţia specială "Marius Tucă Show": între preşedinte şi prim-ministru nu mai există nicio punte de legătură. Pe cale de consecinţă şandramaua numită Alianţa PNL-PD e moartă şi ea, deşi, în gura mare şi la oră de maximă audienţă, şeful statului ne-a anunţat că, de dragul integrării, şi-ar dori să-i vadă cadavrul proptit în geam măcar până la 1 ianuarie 2007. Iar, dacă nu va fi aşa, numai liberalii vor fi de vină, a punctat Băsescu, precizând că "doar o criză politică ar putea amâna acum aderarea României la UE", iar "PNL face tot posibilul pentru declanşarea acestei crize".
La prima vedere, pare că trăim în două Românii: România lui Traian Băsescu şi România lui Călin Popescu-Tăriceanu. Cu partidele lor cu tot. Iar, dacă ar fi aşa, probabil că nici nu ne-ar deranja foarte tare. Împingând la limită acest exerciţiu de imaginaţie, fiecare român şi-ar putea alege în care dintre Românii vrea să trăiască. Iubitorii de Patriciu, susţinătorii lui Ticu şi toţi cei care încă mai ridică din sprâncene a încruntare când aud de dosarele "Flota" sau "Casa din Mihăileanu" ar putea fi declaraţi cetăţeni ai României lui Tăriceanu. Ceilalţi, care văd grupurile de interese din jurul Guvernului, soluţia imorală numită Partidul Conservator sau corupţia ascunsă în ordonanţa pentru privatizarea Loteriei, ar putea fi numiţi românii lui Băsescu.
Din păcate, situaţia e alta. România e una singură, nevolnicii care o conduc sunt mai mulţi. Cel puţin doi. Când şeful statului iese la rampă recunoscând starea de război dintre el şi prim-ministru, iar şeful Guvernului pândeşte momentul potrivit pentru a lua caimacul luptei cu dosarele Securităţii, când, pentru studierea crimelor comunismului, se înfiinţează două comisii paralele, una în subordinea premierului, alta s
