1. in primul rind, ne lipseste ritmul constant de lansare a premierelor, ritm pe care CNC-ul sustine ca l-a „asigurat“, dar care exista doar in Raportul acestei institutii. in al doilea rind, ne lipseste complet o productie medie onorabila, din care sa poata iesi in evidenta citeva virfuri. Implicit, avem nevoie de comisii si organisme de consultanta si de decizie nu doar bine intentionate (ceea ce de obicei nu e cazul), ci si de maxima competenta, apte si decise sa subventioneze din bani publici numai valoarea. Aceste organisme ar trebui abilitate prin lege sa conditioneze finantarea de pregatirea calificata a proiectelor, a celor cu sanse reale de perfectionare si de reprezentare pe plan international.
Aceste comisii si organisme ar trebui sa aiba mereu in vedere cota virtuala a unei cinematografii competitive, nicidecum interesele personale si de casta. in ceea ce priveste cineastii, cred ca avem destule nume care sa creeze renumele cinematografiei romane. in acest sens, premiile internationale sint deocamdata singurul reper cert, atita timp cit cele locale sint mai degraba inselatoare.
2. Cei care i-au aplaudat (si au fost destui) pe Mihnea Gheorghiu si Sergiu Nicolaescu pupindu-se, la sindrofia de la UCIN, precum doi capi ai Cosa Nostra, au cinematografia pe care o merita. Noi, ceilalti, cei care (mai) iubim filmul romanesc si avem inca incredere in refondarea sa, meritam cu siguranta mult mai mult, altceva si altfel.
3. „Toate se leaga“, graieste sloganul publicitar al unui film recent. Si nu de putine ori i-as da dreptate. De exemplu, miercurea trecuta am vazut Epoca de gheata 2, film in care dinozaurii au disparut (ne aflam in era glaciara, dupa cum o sugereaza si titlul), doar mamutii au niscaiva probleme cu supravietuirea speciei. A doua zi, asistind la sindrofia UCIN-ului, mi-am dat seama ca la noi mai exista chiar si dinozauri; m
