La doar cativa kilometri de Timisoara, la Parta, traiesc in saracie lucie aproape 50 de suflete. Scriptic, majoritatea dintre ei nu exista. Desi ocupa vreo 20 de case in "Satu Nou", denumire sub care este cunoscut cartierul tiganesc din Parta. Traiesc muncind cu ziua pe la sateni sau facand "selectii" la rampa de gunoi. "Meserii" care se perpetueaza din generatie in generatie. La fel cum si saracia este singura mostenire pe care o lasa copiilor. Stuful, pe post de tigla si patura in loc de usa "Satu Nou", asa cum este cunoscut cartierul tiganesc din Parta, reprezinta de fapt cateva casute insirate de-o parte si de alta a unei strazi a comunei. Toate la aceeasi dimensiune, atat cat "sa poata sa stea un om in picioare", dupa cum le descrie unul dintre proprietari. Iar daca la strada aspectul micilor case este cat de cat acceptabil, imediat ce intri pe poarta dai de gradini mici, majoritatea napadite de buruieni, "ornate" cu fier vechi aruncat claie peste gramada. La doar cativa metri de case, un loc de cinste il ocupa wc-urile, construite din patru table ruginite, iar pe post de usi sunt atarnate paturi vechi.
Imediat cum intri in Satu Nou, casa familiei Naghi iti atrage atentia datorita stufului care o acopera. Confortul celor 11 suflete care se inghesuie in trei camarute este usor de imaginat. "Eu stau aici de cand m-am nascut, de 26 de ani. Parinti mei au cumparat casa asta si eu cu barbatul meu mi-am mai facut o camera. Unde sa ne ducem, ca nu avem bani sa ne cumparam o casa a noastra", ni s-a plans Mihaela. Saracia nu a impiedicat-o, insa, sa aduca pe lume trei copii. "Am un copil cu primul barbat si doi, cu al doilea. Tot noi crestem si fetita din prima casatorie a sotului meu, pentru ca mama ei a abandonat-o. Nu vrea insa sa ne dea actele copilei, sa putem sa o inscriem la gradinita. Peste un an fata ar trebui sa mearga la scoala si daca nu avem actele ei
