Ce ti-e si cu iubirea asta. Se spune ca e oarba, n-are mama, n-are tata, nici sora ori frate si mai si lasa urme, ascutite.

Urata creatura, s-ar zice, daca nu s-ar contrazice cu "zvonul" ca nu-i nimic mai important pe lume decat ea. Inspirat de ideile Ceciliei Stefanescu, autoarea romanului "Legaturi Bolnavicioase", Tudor Giurgiu i-a dedicat creaturii debutul sau in lungmetraj, "fara metafore, securisti si abureli".

"Am vrut sa fac un film extrem de sincer si personal", spunea Giurgiu inca de pe vremea cand filma, asta-toamna. Si i-a iesit din prima. "Legaturi bolnavicioase" este un film personal, cu o poveste care fie te emotioneaza, pentru ca nu ai prejudecati, fie te oripileaza, pentru ca ai: iubire pe bune intre Kiki (Maria Popistasu) si fratele Sandu (Tudor Chirila) si Kiki si colega Alexandra (Ioana Barbu).

Kiki e o tipa mai de bani-gata care nu stie multe, daca vrea ceva sau pe cineva. Alexandra e "victima", o gagicuta timida, colega din provincie, pe care Kiki o "corupe" destul de usor: gauri pentru cercei in urechi, chiulit de la cursuri, adormit prin cinematografe, weekenduri romantice prin camere de hotel.

Da, fetele au cateva tandreturi in film. Kiki are tandreturi si cu fratele Sandu, pentru ca spune ca si pe el il iubeste. Incearca sa-i dea papucii pentru Alex, il "exileaza", nu-i mai raspunde la telefon, dar nu prea tine.

Asa apare in peisaj doamna Negulescu (Mihaela Radulescu), o tipa fandosita, posesoare de masina fitoasa in care-l aduce pe Sandu acasa la Alex, la Pietrosita, sa-si recupereze sora. Iese cu bataie, cumva amuzant.

Filosofia de Pietrosita sau meditatiile elaborate ale lui Kiki nu prea-si gasesc insa locul in peisaj. Cecilia Stefanescu a spus ca asta e si ideea. Nu stiu daca informatia asta va face trecerea dintre dialoguri si monologuri sa para mai fireasca. Stiu insa