Expozitia ieseana de-acum este un elogiu tatuat pe sinii si fesele unei fecioare care nu s-a nascut inca, susceptibila deci de virginitate, dar si exclusa de la banchetul orgiastic al fiecarei zile... O expozitie consacrata Nudului la Ateneul Tatarasi nu poate fi decit un proiect pe gustul postmodernilor, al caror apetit sexual inregistreaza cote alarmante. Dar, cum stim, cu cit se amplifica dorinta, cu atit mai virtos se amputeaza posibilitatea. Nuditatea si sexualitatea se vind bine in programele mass-media si toata lumea pare sa cistige din practicarea celei mai vechi meserii din lume. Dincolo de aprecierile cumva sociologizante, trebuie spus ca descoperirea nuditatii in spatiul privilegiat al Paradisului a condus protoparintii omenirii la cunoasterea unuia prin celalalt si tot asa s-au nascut stramosii nostri din care cu onoare mai mica sau mai mare ne tragem noi insine. Unii se pare ca nu s-au tras de tot, asa ca mai incearca inca. Dincolo de gluma sau frivole comentarii malitios-ironice, problema nudului a reprezentat o veritabila permanenta in preocuparile artistilor din toate timpurile. Nu intimplator, in antichitatea cea mai indepartata, antecucuteniana, oamenii isi imaginau zeitatile universului lor primitiv sub forma unor idoli feminini carora li se inchinau implorind ploaia, soarele si alte forme de comunicare cu necunoscutul. Gratia cam discutabila a acestor statuete din lut, cu soldurile lor glorioase simbolizind fertilitatea sau doar nevoia de hrana, a dus cu timpul de la stilizarile aproape abstracte la formele ceva mai evoluate ale artei orientale si, finalmente, ale celei care a marcat spatiul european si nu numai. Statuile primitive grecesti descoperite la Acropola ateniana reprezentau chipuri de kouros sau kore, personaje nubile, cu expresia schematica, ducind cu gindul la reguli depinzind de exigentele unui canon avant la lettre. Ulterior, prin P