N-avem ce face. Poezia Angelei Furtună care pare a se reduce la un dans demonizat al propriei sale materii include, şi aceasta, alături de altele ale contemporaneităţii, o temă extranee, mărturisită de autoare într-o adnotare preliminară, cea a ororilor civilizaţiei europene din secolul XX. Textul cuprinde o dedicaţie adresată ,mai ales femeilor victime ale acestor veritabile maladii ale istoriei" şi, prin generoasă extensie, tuturor celor ,ce şi-au aflat moartea prin gheara ideologiilor alimentate de intoleranţă şi prin politicile totalitare bazate pe dictatură şi încălcarea libertăţilor omului". Şi acestea nu sînt vorbe convenţionale. Căci poeta inserează în corpul liric protestul d-sale sarcastic-interogativ: ,Somnul în corpus hermeticum I. se cuvine să înţeleg. şi înţelegînd să/ admir şi să fiu fericită. dar estului nu i se cere iertare./ cum să ceri iertare unui număr prim? estul este un punct cardinal de unde/ răsare, senzuală, moartea. cine i-ar cere iertare morţii?" Şi nu doar atît, ci şi o riscantă enumerare a stigmatelor care, deliberat, iese din cadrele ,poesiei": ,adevăruri istorice care nu pot fi tratate cu armele poesiei. transplant/ de retorică. error system 303. genocid. cameră de gazare. cuptor. cameră/ de tortură. cameră de anchetă. sală de şedinţe de demascare. deportare./ lagăre de muncă forţată. domicilii obligatorii. lagăre ideologice de/ reeducare. gulag. purificare rasială. purificare etnică. purificare sexistă. purificare ideologică" etc., etc. Continuînd cu un rechizitoriu în limbajul cel mai prozastic (,scuzele ce le datorează artizanii militari şi politici ai/ războiului rece, popoarelor nefericitului est al europei. mi s-a povestit că acestea au fost cedate în condiţii ruşinoase şi asasine dictatorului stalin în/ anul de graţie una mie nouă sute patruzeci şi cinci. acelaşi lucru este scris în manualele de istorie. dar caracterul penal int