Un fel de linişte

Tu şi liniştea

mă aşteptaţi pe malul râului

tu şi peştii

aveţi o memorie comună.

Nivelul apei creşte încet

abia dacă va mai urca până la amiază

cu un centimetru.

în lunca inundată de câteva zile

plopii se dedublează.

Frunzele lor umede

oglindesc vechile amintiri

ale soarelui de mai.

între inima mea şi ochii tăi

se leagănă valuri limpezi

care se vor întoarce cândva în oceanul planetar.

Simt că priveliştea

îmi circulă prin sânge ca morfina

aud lapţii plutind deasupra

imaşului îmbibat de icre.

Tu ai cunoscut liniştea din adâncul fluviului

tu mă chemi să privim

apa şi iarba din zare

spunându-mi că peştii sunt

cele mai pure fiinţe de pe pământ

fiindcă nu se înmulţesc din păcat.

Vin roşu

Doar cu vin roşu ca sângele de taur aş putea să-mi trezesc

mătuşile

care dorm liniştite la umbra zidului pulverizat

doar cu untdelemn sfinţit le-aş unge pleoapele străvezii

prin care se văd irişii lor adânci ca fântânile

Nu şi-au tăiat părul de când le-a doborât somnul

şi pletele lor atârnă din cer

ca o ploaie neagră mirosind a crizanteme ofilite

De ani de zile nu şi-au schimbat lenjeria dantelată

şi nici nu şi-au scos pantofii demodaţi dorm aşa

încălţate

pe cearceafuri de atlaz lunecoase precum lumina înserării

Pietrele scumpe de la gâtul lor nu mai strălucesc

iarba înaltă aţâţă greierii sufocă demonii cu trupuri de

păianjeni

au trecut săptămâni şi veacuri

de când nu le-am vorbit mătuşilor mele

azi le strig: v-am adus vin roşu în cupe visătoare!

sunt un copil de ceramică frumos ca un fruct

de ani de zile aştept să ies dintre picioarele voastre

neprihănite.

Femei