Un fel de linişte
Tu şi liniştea
mă aşteptaţi pe malul râului
tu şi peştii
aveţi o memorie comună.
Nivelul apei creşte încet
abia dacă va mai urca până la amiază
cu un centimetru.
în lunca inundată de câteva zile
plopii se dedublează.
Frunzele lor umede
oglindesc vechile amintiri
ale soarelui de mai.
între inima mea şi ochii tăi
se leagănă valuri limpezi
care se vor întoarce cândva în oceanul planetar.
Simt că priveliştea
îmi circulă prin sânge ca morfina
aud lapţii plutind deasupra
imaşului îmbibat de icre.
Tu ai cunoscut liniştea din adâncul fluviului
tu mă chemi să privim
apa şi iarba din zare
spunându-mi că peştii sunt
cele mai pure fiinţe de pe pământ
fiindcă nu se înmulţesc din păcat.
Vin roşu
Doar cu vin roşu ca sângele de taur aş putea să-mi trezesc
mătuşile
care dorm liniştite la umbra zidului pulverizat
doar cu untdelemn sfinţit le-aş unge pleoapele străvezii
prin care se văd irişii lor adânci ca fântânile
Nu şi-au tăiat părul de când le-a doborât somnul
şi pletele lor atârnă din cer
ca o ploaie neagră mirosind a crizanteme ofilite
De ani de zile nu şi-au schimbat lenjeria dantelată
şi nici nu şi-au scos pantofii demodaţi dorm aşa
încălţate
pe cearceafuri de atlaz lunecoase precum lumina înserării
Pietrele scumpe de la gâtul lor nu mai strălucesc
iarba înaltă aţâţă greierii sufocă demonii cu trupuri de
păianjeni
au trecut săptămâni şi veacuri
de când nu le-am vorbit mătuşilor mele
azi le strig: v-am adus vin roşu în cupe visătoare!
sunt un copil de ceramică frumos ca un fruct
de ani de zile aştept să ies dintre picioarele voastre
neprihănite.
Femei
