Pentru cei care mai aveau dubii, confirmarea a venit miercuri seara, o data cu declaratiile facute de Traian Basescu in editia speciala „Marius Tuca Show“: intre presedinte si prim-ministru nu mai exista nici o punte de legatura. Pe cale de consecinta, sandramaua numita Alianta PNL-PD e moarta si ea, desi, in gura mare si la ora de maxima audienta, seful statului ne-a anuntat ca, de dragul integrarii, si-ar dori sa-i vada cadavrul proptit in geam macar pâna la 1 ianuarie 2007. Iar, daca nu va fi asa, numai liberalii vor fi de vina, a punctat Basescu, precizând ca „doar o criza politica ar putea amâna acum aderarea României la UE“, iar „PNL face tot posibilul pentru declansarea acestei crize“. La prima vedere, pare ca traim in doua Românii: România lui Traian Basescu si România lui Calin Popescu Tariceanu. Cu partidele lor cu tot. Iar, daca ar fi asa, probabil ca nici nu ne-ar deranja foarte tare. Impingând la limita acest exercitiu de imaginatie, fiecare român si-ar putea alege in care dintre Românii vrea sa traiasca. Iubitorii de Patriciu, sustinatorii lui Ticu si toti cei care inca ridica din sprâncene a incruntare când aud de dosarele „Flota“ sau „Casa din Mihaileanu“ ar putea fi declarati cetateni ai României lui Tariceanu. Ceilalti, care vad grupurile de interese din jurul guvernului, solutia imorala numita Partidul Conservator sau coruptia ascunsa in ordonanta pentru privatizarea Loteriei, ar putea fi numiti românii lui Basescu. Din pacate, situatia e alta. România e una singura, nevolnicii care o conduc sunt mai multi. Cel putin doi. Când seful statului iese la rampa recunoscând starea de razboi dintre el si prim-ministru, iar seful guvernului pândeste momentul potrivit pentru a lua caimacul luptei cu dosarele Securitatii, când, pentru studierea crimelor comunismului, se infiinteaza doua comisii paralele, una in subordinea premierului, alta sub papucul presedi