Deşi în 2004 s-au împlinit o sută cincizeci de ani de când şi-a sfârşit ,călătoria dând în lume altor rând", cu toate că în aceşti o sută cincizeci de ani au apărut zeci de cărţi şi de cărticele purtându-i pe coperte numele, iar uneori şi presupusu-i chip în mai multe variante, şi măcar că în acest răstimp cărţile şi cărticelele lui laice au fost acceptate - este adevărat, cu oarecari reticenţe - ca literatură, iar el însuşi a fost recunoscut, totuşi, ca scriitor de către mulţi din colegii lui de ,talant", nici-o bibliotecă - publică sau particulară - nu are în rafturile ei o ediţie cuprinzând toate scrierile literare ale lui Anton Pann (căci despre el este vorba), în formele lor corecte, autentice. Cauzele nerealizării acestei ediţii, ca şi ale altora de ,opere complete", au fost multe şi continuă să fie multe. Le menţionez doar pe câteva, mai mult sau mai puţin specifice: prejudecăţile antiantonpanneşti, absenţa subvenţiilor necesare pentru întreprinderea unor asemenea lucrări fără cotă bursieră, reţinerea puţinilor editori profesionişti existenţi de a se angaja să ducă până la capăt, în condiţii păguboase, corvezile implicite şi, în sfârşit, cenzura politică (fostă) şi cea a selectivismelor didactice (foste şi actuale). Puse faţă-n faţă cu textele originale, nici una din ediţiile antologice postume - cu o singură excepţie - nu este o ediţie corectă din punct de vedere filologic, majoritatea conţinând foarte multe lecţiuni eronate, omisiuni de sintagme, de ,proverburi" şi de versuri, precum şi foarte multe greşeli de tipar. Excepţia este ediţia Anton Pann, Scrieri literare ş3. vol.ţ. Text, note, glosar şi bibliografie de Radu Albala şi I. Fischer. Bucureşti, Editura pentru Literatură şcolecţia ,Scriitori români"ţ, 1963. De la această ediţie excepţională va trebui să înceapă, când va începe, editarea filologică riguroasă a tuturor scrierilor laice ale lui Anton Pann