Întâi scrisoarea trimisă de Ion Negoiţescu din Köln lui Karin, la 10 mai 1980, - expediată deci din Köln, soţiei mele, Karin, pe data de 10 mai 1980, - nu înţeleg unde mă aflam eu şi cum de ştia Nego că nu eram acasă şi mai ales cum de ştia el. E un mister pe care nu mi-l pot lămuri... Cert e că nu mă aflam acasă; şi Nego, care ştie totul, ştia, - altfel ar fi scris pe numele meu...

Iată scrisoarea, ajunsă la destinaţie după un mare ocol şi pe care o încredinţez tiparului ca pe un document:

"Köln, 10 mai 1980.

Dragă Karin, e aici o poveste întreagă, din care reiese că scrisorile mele nu prea ajung la destinaţie.

Scrisesem mai de mult şi Uii (de la Ua, soţia sa), şi lui Doinaş să-mi trimită adresa voastră nouă, dar n-am primit la asta răspuns.

Te rog fă tu o verificare şi pentru cele ce urmează: i-am scris lui Doinaş de la Paris, încă înainte de a pleca în America, să-mi trimită pe adresa lui Paul Miron un dicţionar, ca să-l am când sosesc în Germania, dar nimic - înseamnă că n-a primit epistola mea.

I-am scris apoi, de aici, lui Doinaş, că i-am trimis Faust, aşa cum a cerut el - trebuia să-l primească acum aproape o lună, dar Doinaş nu mi-a răspuns, nici că da, nici că ba, - ceea ce înseamnă că n-a primit scrisoarea mea (şi i-am scris să vorbească la Uniune pentru viza mea, dar nici la asta nu mi-a răspuns).

în altă scrisoare, i-am scris că i-am cumpărat de la Bonn, unde m-am dus special să caut Faust und die Welt de Dorothea Lohmeyer, dar nici la scrisoarea asta nu mi-a răspuns.

I-am scris Uii (ea se plânge mereu că nu-i scriu, dar i-am trimis de aici 24 de epistole), în diferite rânduri: 1) ca să-mi scrie Marian cum e cu noul său post; 2) să-i spună lui Doinaş să vorbească la Uniune; 3) să-l întrebe dacă a primit Faust ; 4) să-i spună că i-am cumpărat Loh