Patru sate din Mehedinti sunt rupte de lume. Aruncate intre dealuri si vai, asezarile se afla la distanta de zeci de kilometri chiar de propria lor comuna. Oamenii nu-si mai pot numara nevoile care le imputineaza viata. Cu disperare in suflet, asteapta miracolul care sa-i aduca in rând cu lumea - un drum. L-am prins pe drum. Pe jos, carând o plasa cu alimentele pe care le cumparase din Strehaia. De-acolo luase o ocazie, care-l lasase la europeana. Sa tot fi trecut vreo ora de atunci. Adus de spate, isi potrivea pasii dupa gropile care-i ieseau in cale. Bine macar ca nu era ploaie. Asa, pe pamânt uscat, fara cin’spe minute facea exact doua ore pâna-n Fauroaia. Nu mai avea mult deci, trecuse de jumate... Pantofii cascati in vârf se albisera de la praf. Sudoarea i se scurgea pe dupa gulerul hainei tocite. N-o dadea jos. Cu ea in mâna i-ar fi fost mai greu sa inainteze prin hârtoape. Nu-i vorba, era obisnuit cu drumul Ion Manolea, doar de o viata il tot bate cu piciorul. Dar dupa-masa trebuia sa se intoarca, avea o treaba la primarie, in Breznita. Alt drum nu era. Asa ca isi mai oprea din puteri... 25 de kilometri pâna la primarie In Mehedinti, la aproximativ cincizeci de kilometri de Craiova. Nici un indicator, nimic. Câmp, ici-colo o padurice, pustiu. Nici tipenie de om in stânga ori in dreapta, nici urma de asezare omeneasca in zare. Si totusi, din soseaua europeana se lasa un drum pe stânga. Un kilometru mai departe - tot pe europeana - inca unul. Primul - impropriu denumit drum - duce in satele Fauroaia, Deleni, Cosovat si Plai. Celalalt - asfaltat - spre comuna satelor respective, Breznita de Motru. Unite, cele doua insumeaza cam 25 de kilometri. Aceasta este distanta pe care satenii trebuie sa o strabata de fiecare data când au nevoie de sfatul parintesc al primarului lor. Pe jos insa, pentru ca „drumul“ din sate cu greu poate fi rapus de rotile vreunei masini. Si