POSTCOLONIALISM. 2. Poate ca cea mai productiva metoda de explicare a conceptului de postcolonialism este prin a ne referi la una dintre cartile despre care se spune ca au intemeiat teoria in sine. Am sa ma opresc aici la una dintre cele mai cunoscute si influente lucrari ale domeniului, Orientalism (Pantheon Books, New York, 1978) a lui Edward Said.
Inca de la inceputul cartii, Said (1935-2003) isi precizeaza sursele si clarifica utilizarea termenului de ?discurs colonial?, ca fiind de factura foucauldiana. Cu alte cuvinte, imprumutind ideea de violenta pe care orice discurs, dupa Foucault, o impune asupra realitatii obiective prin natura opresiva a limbajului, Said considera ca termenul de ?orientalism? in sine a devenit un astfel de discurs opresiv. Iata ce spune Said: ?Daca e sa luam secolul al 18-lea ca punct de inceput, orientalismul poate fi discutat si analizat ca o formula combinata referitoare la modul in care ne raportam la Orient, facem asertiuni despre el, autorizam pareri despre el, il descriem, il predam in clasa, il ocupam, il conducem, pe scurt, orientalismul ca stil occidental de dominatie, restructurare, autoritate asupra Orientului. Mi s-a parut folositor sa utilizez in identificarea Orientului notiunea de discurs asa cum e ea inteleasa si descrisa de Michel Foucault in a sa Arheologie a cunoasterii, dar si in Disciplina si pedeapsa. Ceea ce vreau sa spun este ca, daca nu analizam Orientalismul ca discurs, nu putem intelege disciplina extraordinar de sistematica prin intermediul careia cultura europeana a fost capabila sa manevreze - ba chiar sa produca - Orientul din punct de vedere politic, sociologic, militar, ideologic, stiintific si imaginar in perioada de dupa Iluminism.? (3) Said ne da de la bun inceput masura manierei sale de intelegere a orientalismului ca discurs, inventat (in termeni foucauldieni) si impus asupra unui imagina
