Ion Vianu, Monica Lovinescu, Dorli Blaga, Marie-France Ionesco, Theodor Paleologu reprezinta faimoasa zicala "aschia nu sare departe de trunchi". Ei sunt urmasii marilor scriitori.
E greu sa cresti in umbra unor oameni care au facut istoria unui popor si exista suficiente exemple de acest gen in cultura romana. Totusi, fiii unor critici literari, poeti, filosofi au reusit sa-si gaseasca propria identitate si sa aduca plus de valoare genei mostenite.
VIANU. Ion Vianu este fiul esteticianului Tudor Vianu. Figura sa seamana izbitor cu aceea a tatalui: profunda, morala. Spre deosebire de genitorul sau, alege psihiatria din nevoia de a-i ajuta pe ceilalti, dar mai ales din nevoia de autonomie. Tocmai aceasta din urma nevoie il determina sa ia calea exilului in 1977. Motivatia? Nu voia sa asiste la condamnarea celor care se opuneau sistemului comunist cu ajutorul psihiatriei. Se alatura "miscarii Goma" si, ajuns in Elvetia, isi reia studiile de psihiatrie. Este psihoterapeut pana in urma cu cinci ani, cand, reintors in tara, se reapuca de scris. Publica recent memorialistica si romane, cu un continut psihologic evident - "Amintiri in dialog", "Caietele lui Ozias", "Paramnezii".
Pasiunea pentru scris se manifesta inca din tinerete la Contemporanul, Romania literara si Luceafarul sau in eseuri. Pentru "Stil si persoana" ia premiul de debut al Uniunii Scriitorilor.
INTELECTUALI. Au calcat pe urmele genitorilor lor si au adus un plus de valoare in cultura si mentalitatea romaneasca
LOVINESCU. Pasiunile Monicai Lovinescu nu s-au indepartat niciodata de cele pe care tatal sau, criticul literar Eugen Lovinescu, le-a cultivat - literatura si teatrul. A spus mereu ca, daca a reusit ceva in viata, meritul le revine parintilor sai. Asemenea marelui sau tata, scrie mult - "Intrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Stefan Lupascu si Grigore Cugler", "
