"Cum se fac banii" poate fi un subiect la fel de sexy ca si "cum se fac copiii". Acum cateva zile, la un seminar de comunicare, o tanara m-a intrebat candid: ce poate face televiziunea pentru a educa oamenii? I-am raspuns cinic ca e ca si cum ai intreba Automobile Dacia despre cum se pot promova cele 10 porunci - si doctrina crestina in general: nu e treaba ei!
Am mai stat si m-am gandit putin, intre timp, si sunt gata sa adaug un amendament: televiziunea n-are de ce sa incerce sa-si familiarizeze publicul cu dilemele Kantiene, insa ar putea sa-i dea pe la nas putin pe Adam Smith. Altfel spus, avem prea putina informatie economica la televizor, prea putina atitudine corecta fata de business, prea putina marfa care sa-i ia ochii omului si sa-l faca sa spuna: baaa, pai asta e mai interesant decat violul!
Si chiar e. Violul, ca si accidental, fac un serviciu esential publicului: il fac sa spuna "bine ca eu n-am patit nimic!". Insa omul are si alte spaime si resorturi interioare decat spaima de moarte. Pofta, lacomia, rapacitatea sunt si alte calitati de la care poti porni pentru a construi presa. "Cum se fac banii" poate fi un subiect la fel de sexy ca si "cum se fac copiii".
Business-ul nu e despre bilanturi si milioane investite. Business-ul e despre pasiunea de a avea, despre obsesia de a construi o organizatie, cat de mica, pe care sa fii proprietar. E, pana la urma, o chestie de teritorialitate. Si, cum nu putem face pipi in toate colturile biroului, asa cum ar proceda un caine, alegem sa-l cumparam. Sa ne punem firma - si numele - pe el.
O alta zona care lipseste aproape complet de la televizor e cea a consumului si a experientei de a cumpara. Sau e, oricum, reprezentata debalansat. Avem o autoritate pentru protectia consumatorului care are exact atata curaj incat sa se ia de macelarii si patronii de bodegi care tin carne stricata in f
