Înclinându-se în faţa presiunilor unora dintre ţările membre ale UE, Comisia Europeană a prezentat o versiune revizuită a planului de creare a unei pieţe europene unice a serviciilor, Înclinându-se în faţa presiunilor unora dintre ţările membre ale UE, Comisia Europeană a prezentat o versiune revizuită a planului de creare a unei pieţe europene unice a serviciilor, renunţând la controversata "clauză a ţării de origine", care permitea furnizorilor de asemenea servicii să se ghideze după legiuirile propriului stat atunci când acţionează pe teritoriul altor state. Scopul iniţiat al planului, a cărui denumire oficială este Directiva serviciilor (i se mai spune şi "Directiva Bolkestein", după numele celui care a avut această idee, fostul comisar pentru problemele pieţei interne, Frits Bolkestein), a fost acela de a înlesni celor 116 milioane de persoane din Uniunea Europeană care lucrează în sectorul serviciilor să opereze şi în afara graniţelor propriilor ţări, în condiţiile când acest sector reprezintă peste două treimi din activitatea economică pe ansamblul Uniunii. Planul a întâmpinat însă ostilitatea unor oameni politici, în special din Franţa şi Germania (dar nu numai), care s-au temut că, drept urmare a Directivei, furnizorii de servicii din ţările mai sărace ale UE - al căror simbol a devenit faimosul "instalator polonez" - vor lovi în interesele furnizorilor de servicii din ţările mai bogate. Motivul? Pretenţiile lor fiind mai reduse, datorită mâinii ieftine de lucru, şi ofertele lor devin mai atrăgătoare.

"Clauza ţării de origine", mărul discordiei În felul acesta, Directiva a devenit emblema liberalismului economic excesiv şi a jucat un rol important în respingerea de către alegătorii francezi a referendumului de anul trecut cu privire la Constituţia Europeană. şansele ca ea să capete putere de lege erau foarte reduse, chiar dacă directiva a fost ap