- Diverse - nr. 69 / 10 Aprilie, 2006 Sunt un cetatean (aproape) european si exersez (deocamdata mental) libertatea de miscare in Europa, spatiul comun economic, cultural etc. Din motive economice, am ales ca agentie de turism propria imaginatie, iar ca mijloc de transport, gandul, evitand astfel o "gaura" in bugetul familiei sau "teapa" vreunei agentii-fantoma sau statul la cozi pentru viza. Asadar, sting veioza si pornesc pe "drumuri europene" spre Berlin! Dar, un "scurtcircuit" produs din instinct de conservare imi refuza "viza", mai exact, "teleportarea" mea ca roman european in Germania. Si cand te gandesti ca aveam de gand, compatibil fiind, sa raman mai mult timp in Germania, unde nu mai exista zidul ideologic al vizelor, al viselor! Dar, ce se intampla? Sunt in fata unui zid! Ma simt ca un provincial al marelui imperiu european si nici cu gandul nu pot trece prin zidul incompatibilitatii, ridicat de noul standard european. Ma simt strain in casa mea, in casa comuna, Europa! Incerc sentimentul randasului inspectand tainic, fara stirea stapanilor, incaperile castelului, uluit de luxul lor si speriat la gandul ca ar putea fi surprins de stapani in zona interzisa si "repatriat" in "grajdurile" lui. Incerc un artificiu. Pastrez "locatia", dar "butonez" timpul si iata-ma "ruland" pe autostrada suspendata si curbata a arcului de timp, spre Berlinul anului 1945. Stiu din "pliante" ca Germania mijlocului anilor 40 era literalmente la pamant. Ambitiile neghioabe ale unui om au devenit cosmarul unei natiuni care si-a vazut distrusa, ingropata sub senile, o civilizatie materiala robusta. Ziduri naruite, milioane de caramizi cautandu-se unele pe altele, prin norii de praf, prin mormanele de moloz, prin "gropile comune" sapate de obuze. Uzine, fabrici, drumuri, cladiri devenite ruine, se scufundau in pamant, ca intr-o Atlantida pricinuita de "ploaia" bombardamente