"Cata vreme te lasi de popor, nu mere tara bine"

Zi de targ in Lesul Ilvei, la poalele Muntilor Rodnei. In fata primariei pe care flutura steagul instelat al Uniunii Europene, satenii se plimba de la o taraba la alta. Nu se indeasa sa cumpere. Isi fac doar obisnuitul "rond de duminica", privind cu nepasare la cercul de stele de pe drapelul care vesteste o lume noua, despre care nu stiu aproape nimic. Grupuri de tineri galagiosi, imbracati in culori stridente, pun stapanire pe spatiul gol dintre chioscurile negustorilor. Mii de obiecte de prost gust, cele mai multe din plastic, din care nu lipsesc celebrele "rapiri din serai", au luat locul obiectelor de lemn si de lana de odinioara. Oferta de kitsch-uri inunda la propriu viata fragila a satului. Bombardati de televiziuni cu acelasi gen de "program", taranii se lasa cu usurinta dusi in abisul vulgaritatii. Un amestec de trecut in agonie, prezent de manea si viitor lipsit de stralucire pare a defini dezvoltarea haotica a lumii rurale romanesti. Desi se afla intr-o zona de mare traditie, Bistrita-Nasaud, Lesul Ilvei nu face exceptie. Si totusi... Din multimea pestrita se desprinde o pereche de batrani imbracati in alb-negru: el in cioareci ciobanesti de lana, ea in sumna neagra de postav; el in sfeter alb, impletit de casa, ea in camesa din panza de tort; el cu caciula neagra de miel, ea in broboada neagra de lana impletita. Sunt frumosi, au ochii albastri, sacateie inflorate din panzatura de casa, ghete negre din piele adevarata. Ii intreb de ce se mai imbraca taraneste. "Pentru ca asta este traditia strabunilor si trebuie s-o ducem pana la capat. Pentru ca nu ne e rusine ca suntem de la tara", raspunde barbatul. "Am ajuns sa fim singuri intre atatia mascati... Consatenilor nostri le place sa se mascheze in haine nemtesti chiar si in zi de sarbatoare; zic ca e prea scump sa se imbrace ca noi". Facem cu