In memoria dragilor prieteni: Susu, Babulica, Titilica, Michi si Rafael
Numaram anii. Mai ales la cate o aniversare, sau uneori fara nici un motiv de bilant anume. Am implinit 40 de ani, 50, 60 si tot asa. Cifre. Cat spun ele? Nu prea multe. Anii sunt uneori prea seci, numere pe care nu le asociem cu evenimente si emotii din viata noastra. Avem nevoie de alte repere, care sa fie jaloanele memoriei noastre afective. Aceste jaloane pot fi evenimente semnificative sau etape ale vietii noastre: "Eram in liceu cand...", "Se nascuse de putin timp...", "Cumparasem prima masina...". Evenimente care ne masoara intr-un fel viata.
Mai exista insa si alte feluri de a pune borne pe drumul nostru. Viata omului se poate masura nu numai in ani, ci si, de ce nu, in animalele de casa pe care le-am avut. Intr-o viata de om incap 50, 60, 70 sau 100 de ani, dar in ea se cuprind 5 pisici, poate tot atatia caini, cine mai stie cati cai si tot asa. Pentru cine iubeste cu adevarat animalele, acest rationament nu este deloc aiurit. Prietenele noastre, animalele, ne umplu si ele viata, intr-un fel al lor, dau inteles unor ani, ne ajuta sa ne orientam in propria viata. "Cand o aveam pe...", "Cand fatase prima oara..." , si astfel asociem alte evenimente din viata noastra cu perioade in care am avut alaturi un caine, o pisica, un canar sau cine stie ce alt animalut. Fiecare prieten necuvantator care ne insoteste face insa mai mult decat sa lase amintiri in viata noastra. Clipele de liniste pe care ni le ofera, giumbuslucurile cu care ne bucura, tandretea pe care ne-o daruiesc, chiar si grijile pe care uneori ne face sa le avem, toate ne schimba, ne transforma, ne cladesc.
Fiecare animalut pe care l-am avut alaturi ne-a modificat intelesul vietii. Toate emotiile, trairile pe care le-a provocat au lasat asupra noastra urme, ne-au facut sa vedem lucruri pe care inainte nu le v
