- Editorial - nr. 69 / 10 Aprilie, 2006 Spune o vorba inteleapta din popor ca un om nu a facut umbra degeaba pamantului daca in viata lui a zidit o casa, a sadit un pom si a crescut un copil. Sunt oameni, unii cu averi considerabile, care s-au risipit in dezmierdari si satisfactii trupesti, fara sa lase ceva frumos in urma lor, acestia, in mod sigur, atunci cand vor ajunge in varful dealului, intr-un cimitir cu pruni, n-au de ce privi inapoi cu mandrie si impacare sufleteasca. Traim intr-o lume ciudata pentru multi dintre noi, o lume incercata de globalizare, cu renuntari la traditiile stramosesti, iar pentru a ne pastra identitatea in Statele Unite ale Europei, avem nevoie de renastere spirituala, de lideri, de camarazi, oameni care sa poarte triumfal stindardul demnitatii nationale intr-un razboi care se poarta pe un front invizibil. Un asemenea barbat _ poate fi considerat si inginerul pensionar Vasile Baciu, nascut in Vaidacuta, un sat romanesc component al comunei Suplac, atestat documentar din anul 1733, localitate asezata la izvoarele paraului Tirimia _ afluent pe stanga al raului Mures. Dupa studiile universitare a lucrat o perioada in reteaua fostelor Agromec, apoi, profesor de mecanica agricola la Liceul agricol din Targu-Mures, oras unde s-au stabilit foarte multi vaidacuzeni prin anii '50, cand satul a ramas tot mai izolat de lume, cu drumuri de acces spre centrul de comuna impracticabil. Astazi, in Vaidacuta mai vietuiesc 9 oameni in varsta, scoala din centrul satului a ramas o ruina, iar in biserica ortodoxa, din cand in cand, un preot din Laslaul Mare oficiaza Sfanta Liturghie. Ani de-a randul pasunea si terenul arabil al satului Vaidacuta a fost exploatata cu sarg de diferiti afaceristi, virtualii proprietari risipiti prin satele de pe Tarnava Mica, in orasele Targu-Mures si Tarnaveni nu se alegeau cu nimic. Din prea multa dragoste pentru sat