Conform unei cercetari de piata intreprinsa de Universitatea Maryland in 22 de tari ale carei rezultate au fost facute publice in ianuarie doar 36% dintre francezi privesc cu simpatie modelul economiei de piata. Si asta in timp ce doua treimi dintre nemti si britanici si aproape trei sferturi dintre americani si chinezi (!) cred in el.

Asa ca nu e de mirare ca si cele mai mici incercari de a introduce schimbari intr-un sistem rigid si paternalist care introduce reglementari draconice pe piata muncii si in sistemul de protectie sociala, asa cum s-a intimplat atunci cind s-a decis marirea virstei de pensionare in sistemul de stat sau acum cind guvernul francez a introdus asa numita „lege a primei angajari" au scos in strada sute

de mii si chiar milioane de oameni. De altfel virulenta discursului de stinga, mai ales cel practicat de liderii influentei confederatii sindicatelor comuniste CGT e destul de greu de imaginat. Nu am auzit niciodata la noi dupa 1990 o astfel de retorica.

Chiar termenul de capitalism este evitat mai peste tot in manualele scolare sau universitare franceze ceea ce si explica probabil dificultatea cu care societatea franceza in ansamblu absoarbe provocarile introduse de globalizare cu tot ceea ce inseamna ele.

Dar nici la nivel politic lucrurile nu stau neaparat mai bine. Guvernul de Villepin departe a trecut prin ultima criza de proportii divizat, ministrul de interne Sarkozy, rivalul primului ministru in cursa pentru alegerile prezidentiale din 2007, gasind de cuviinta sa se delimiteze strategic de acesta in cursul demonstratiilor de amploare ale tinerilor sprijiniti de sindicate.

Daca mergem spre sud in Italia situatia e chiar mai proasta. Dezgustul fata de politica e in crestere pe masura ce problemele economice se agraveaza. Iar in campania electorala incheiata duminica tonul a fost