„Caminul ororilor" este o oroare de film. Nu doar un film horror, ci horribil.

Acest lucru a fost posibil pentru ca un baiat cu buba la cap (Eli Roth) s-a sfatuit cu un alt sarit de pe fix (Tarantino), care, in loc sa-l invite pe usa afara la aflarea subiectului, l-a incurajat sa scrie scenariul in regim de urgenta, a preluat rolul de producator executiv si, ca sa fie sigur ca puroiul din mintea lor va ajunge pe ecrane, a acceptat sa fie trecut pe afis cu deja celebra apostila „Quentin Tarantino recomanda".

Ca sa intelegeti despre ce vorbesc, iata care e, pe scurt, subiectul. Trei tineri (doi americani si un islandez) dornici de aventuri tineresti (evident, sexuale) aterizeaza in paradisul afrodisiac din Amsterdam. Dintr-o intamplare, dau peste un tip care le povesteste despre „adevaratul eden al placerilor", un club din Slovacia, netrecut pe nicio harta turistica.

O fotografie cu trei blonde nude si senzuale reprezinta o dovada mai mult decat suficienta pentru cei trei indivizi chinuiti de hormoni, asa ca a doua zi isi iau rucsacurile in spinare si purced la drum. Ajunsi la fata locului, povestea se confirma, numai ca dupa o prima noapte de placeri incep problemele.

Fetele le pun droguri in bauturi, dupa care ii vand unor intreprinzatori cu imaginatie, pe post de carne vie. Victimele sunt duse undeva departe de oras, intr-o cladire parasita, unde sunt oferiti, contra unor sume consistente, unor sadici veniti din toate colturile lumii, care ii tortureaza si, dupa caz, ii ucid.

La vederea imaginilor mai mult decat explicite, cred ca ar crapa de invidie si celebrul Savonarola: tendoane taiate cu bisturiul, coapse gaurite cu bormasina, brate sectionate cu drujba, ochi dizovati in acid, iar lista e abia la inceput.

Pentru ca filmul sa aiba si suspans, unul dintre cei trei tineri reuseste sa scape si s