Fara a contesta principiul libertatii contractuale, deplin aplicabil si in materia contractelor de credit, de cele mai multe ori in practica se intampla ca „cei presati de nevoi sa fie obligati sa vrea, iar cei care sunt mai puternici sunt liberi sa le-o impuna".
Aceasta este principala premisa a unor clauze din contractele de credit bancar, care pot fi considerate vadit dezavantajoase pentru imprumutat si care sunt acceptate de catre acesta prin semnarea contractului de credit, fie sub imperiul necesitatii, fie din ignoranta.
Bancile utilizeaza in activitatea de creditare banii „deponentilor", care trebuie sa fie ocrotiti de riscul de a-si pierde economiile prin acordarea de catre banca a unor asa-numite credite neperformante. Insa aceste masuri de precautie sunt deseori impinse la extrem.
In ideea protejarii intereselor deponentilor, se incalca drepturile persoanelor care apeleaza la incheierea unui contract de credit bancar. Se ajunge la o supraincarcare a acestora din urma, care tinde, in unele privinte, sa escaladeze limitele legale.
Avocatul Bogdan Iacob, senior associate la societatea de avocatura SOVA & Partners, arata care sunt capcanele intinse de banci si la ce aspecte trebuie sa fie atenti solicitantii unui credit la incheierea contractului cu banca.
In intelegerea clauzelor contractului de credit trebuie sa se plece de la premisa ca, desi legea nu califica acest contract ca fiind unul de adeziune, practica releva faptul ca toate bancile pun la dispozitia solicitantului de credit un formular tipizat de contract ale carui clauze nu pot fi negociate.
Prin urmare, desi nu exista nicio dispozitie legala in acest sens, profitand de absenta partiala a unor reglementari in domeniu, ca si de cererea mare de pe piata, bancile au transformat tacit contractul de credit intr-un contract de adeziun
