TRADITII Folclorul romanesc a personificat bolile si a identificat vinovatii molimelor din lume. Cu cantec sau descantec toate vin, toate pleaca.
Lumea satului nu putea lasa necercetata lumea bolilor, a molimelor si a necazurilor pricinuite de acestea. Mama-i boa-la, fiica-i molima. Personificarea bolilor vine din vremuri adanc ingropate in trecut, vremuri in care primitivismul oamenilor nu le permitea acestora cercetarea bolilor in forma care se practica astazi.
ORIGINILE. I. Aurel Candrea scria in volumul "Folclorul medical roman comparat (Privire Generala. Medicina Magica)", aparut in 1999 la Editura Polirom, despre cauzele "magice" ale bolilor. Spune autorul despre omul primitiv ca acesta nu cunoaste nici pe departe functia normala a organelor din trupul sau. De aceea nu-si poate da seama ca bolile provin din tulburarea functiilor fiziologice normale din organism. Astfel, omul primitiv a ajuns la convingerea ca boala e pricinuita de cineva. Interesant este faptul ca aceste credinte s-au pastrat in unele parti ale Romaniei, precum si in alte parti ale globului, pana in zilele noastre, vremuri binecuvantate din punct de vedere al cunostintelor medicale. "Vinovata de boala" poate fi o fiin-ta nevazuta, supranaturala, un duh necurat sau un demon, care s-a strecurat in trup si a pus stapanire pe el. In viziunea omului simplu, "vinovatul de boala" se ia dupa om, il loveste, il mananca, il rapune sau il prapadeste. Omul terorizat de personajul negativ al povestii se zvarcoleste ca sarpele, se umfla ca broasca, se vaita, se jeleste, racneste si urla. Numai o putere lecuitoare il poate salva altfel... ii da mortii ofranda viata sa. In cazul in care bolnavul a capatat boala din cauza unui blestem sau a unei pedepse divine... scapa mai greu. De asemenea, vechile credinte vorbeau despre eclipse sau stele cazatoare ca despre purtatori de ghinion sau prevestitor de
