- Cultural - nr. 69 / 10 Aprilie, 2006 Pana nu de mult, se admitea ca omul ar putea sa traiasca 120-140 de ani. E adevarat, omul ar putea atinge aceste limite maxime de viata in conditii mai degraba de laborator, ideale deci, si nicidecum in mediul natural in care isi duce existenta. Viata agitata, tensiunea nervoasa acumulata in timp, datorata a tot felul de conflicte, hrana de proasta calitate, aerul poluat, apa contaminata (nepotabila), ignorarea unui regim de refacere fizica si psihica, toate acestea prejudiciaza in mod sistematic organismul, si prin acumulare devin o piedica serioasa in atingerea unei varste inaintate de catre om. Schimbarea mediului, restructurarea modului nostru de viata pot constitui premise favorabile intr-o lunga cursa in vederea ajungerii in varianta optima la obiectivul propus. Seductia nemuririi a preocupat fiinta umana din cele mai vechi timpuri. Astfel, alchimistii erau convinsi pana la obsesie ca vor descoperi elixirul vietii si piatra folozofala. Nimic din toate acestea nu s-a implinit. Basmele, reflectand mai degraba dorinte ascunse, visari despre realitate, abordeaza si ele ideea "Tineretii fara batranete si vietii fara de moarte". In ciuda caracterului sau utopic, nemurirea este o obsesie a speciei umane. In unele forme mai rationale, ideea a patruns si in medicina moderna, unde geriatria lupta si ea cu limitele vietii. Nu putem omite, in acest context, contributia de marca la dezvoltarea geriatriei a compatrioatei noastre, Ana Aslan. Daca, pana recent, gerontologia, ramura a medicinii, se ocupa in special de studiul procesului de imbatranire, astazi sunt voci care sustin ca aceasta preocupare este cam prudenta si conservatoare. O astfel de luare de pozitie apartine americanului Ray Kurzweil, inventator celebru, doctor Honoris Causa a 12 universitati, care afirma: "Biotehnologia schimba lumea, inclusiv pe om. Baza