La 16 ani de la revolutia din decembrie ’89 ne paste o lustratie mica. Pana acum, desi am avut si putere izvorata din vrerea si fapta societatii civile - am numit aici ceilalti cetateni care se exprimau public, in afara de fesenisti -, tot nu s-a deconspirat Securitatea. Poate o „desconspira" acum Traian Basescu, dupa cum se lauda pe la talkshow-uri.
Nu au fost incriminate abuzurile comunismului, daramite comunismul, in ansamblu sau, cu crimele lui cu tot.
De ce ne-ar interesa, ca publicatie cu profil economic, acest aspect?! Pana la urma, toate aceste povesti despre Securitate si comunism - am spus povesti? Poate ca am gresit! - nu par a-i interesa pe oamenii de afaceri, pe tinerii intorsi de la MBA-uri, pe cei trecuti prin scoli de business din tara, pe bancheri, finantisti, patroni si chiar pe consumatorii de rand, adica noi, ceilalti - societatea si mai civila, si mai civilizata.
Sincer, n-as fi crezut ca se poate stabili o legatura, cat de mica, intre cei considerati desueti, revansarzi - adica „talibanii" care vor musai sa le dea o scatoalca peste cap securistilor si comunistilor - si cei care au invins tranzitia zilelor noastre. Legatura e vizibila insa precum linia comuna a siamezilor.
Si face la fel de rau ca si apropierea copiilor care se nasc lipiti, devenind vedete TV, la rubrica de curiozitati ale medicinei.
Cei care sunt astazi oameni realizati ori au muncit si gandit, ori li s-a oferit ceva. Putine cazuri imbina cele doua ipostaze. Cei care sunt prosperi pe barba lor au toate motivele ca Securitatea si comunismul sa nu mai invie in veci. Ceilalti au si ei aceleasi motive, chiar daca din alt motiv...
Vreo sotie, unchi, tata i-a propulsat in afaceri sau meserii banoase - din economiile facute in calitate de potentati ai zilei, inainte de ’89 -, dar acum afacerea e curata, hraneste si alte g
