plină Epocă de Aur. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu pătrund, abrupt, în inimile înfricoşate ale tuturor românilor: coboară din sticla televizorului alb-negru, pe plină Epocă de Aur. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu pătrund, abrupt, în inimile înfricoşate ale tuturor românilor: coboară din sticla televizorului alb-negru, pe undele hertziene sau supraveghează totul, din rama tablourilor.

Comunistul Mihai Cârceanu nu-i înghite. Carnetul său de partid cu numărul 1 a fost însuşit abuziv de actualul prim-secretar general. Gest de neiertat. Nu este un admirator al regimului actual, ci un idealist total răvăşit de microbul comunismului utopic. Crede că numai raţionalizarea poate naşte lumea perfectă, iar cartela ar menţine echitatea socială. În piesa "Comedie roşie", de la Teatrul Naţional, umorul lasă de multe ori loc tragediei unor amintiri dureroase. Tot ceea ce este regizat pe scenă cu cinism de Alexandru Tocilescu a fost trăit de mulţi spectatori din sală. Piesa lui Constantin Turturică, el însuşi un fost informator al Securităţii, porneşte de la un caz real. Unul dintre întemeietorii Partidului Comunist Român a fost invitat la un congres de Gorbaciov însuşi. Temându-se să nu fie criticat la Moscova, cuplul Ceauşescu a ordonat ca bătrânul să fie împiedicat să plece. Găselniţa: o aniversare ad hoc. Chiar dacă include multe clipe de umor lucid şi pragmatic, piesa nu poate să nu întristeze, Ion Lucian şi Sanda Manu încorporând în jocul lor o suferinţă care a existat, cândva. Tocilescu pare să fi forţat prea mult descrierea abrutizării, dar parcă nimic nu poate egala realitatea însăşi. "Comedie roşie" este încă o demonstraţie amară a schilodirii fizice şi morale pe care comunismul a exersat-o sistematic.