Într-una din povestirile sale cele mai stra­nii si dense filosofic, Borges ima­gi­nea­za o tara fabuloasa ce ajunge sa fie do­minata de o institutie misterioasa, Lo­te­ria. Istoria ei nu se mai stie bine cand si cum a aparut. Loteria a început ca oricare alta loterie, oferind premii norocosilor. Pentru ca la un moment dat nu mai adu­cea profit, cineva a avut ideea de a o re­for­ma. Ca tot ceea ce se repeta, devenind pre­vizibil, loteria nu mai era atractiva: pro­ble­ma era, se spunea, ca ea viza numai o ju­matate de sansa, cea a norocului. Ca ata­re, sansa a fost întregita, alaturandu-i-se si celalalt chip, cel al nenorocului. Jocul a de­venit mai atragator, caci riscul se dubla: oa­menii puteau nu doar sa castige, dar sa si piarda, prin plata unor amenzi, ba chiar prin închisoare. Loteria încerca sa imite via­ta, asa cum e ea, cu bune si cu rele. Toate deciziile au început sa fie luate prin tra­geri la sorti. Loteria lua usor-usor chipul des­tinului. Pana acolo, încat a acaparat tot mai mult deciziile, întamplarea si, în cele din urma, viata si destinul Babiloniei. Din acel moment, Loteria a devenit atot­pu­ter­nica si secreta. Despre ea se putea spune orice. Ea era totul si nimic. Atunci, exis­tenta ei a devenit mit. Babilonienii s-au daruit jocului* Una dintre dilemele cele mai disputate în perioada postdecembrista este: pri­va­ti­zam ori nu? Desi economistii au raspuns clar la aceasta problema, aratand ca, pen­tru mai multe motive, privatizarea este pre­fe­rabila, politicienii se încapataneaza sa judece aceste probleme doctrinar si con­junc­tural, adica în termeni straini de pro­ble­mele economice si sociale implicate. Un exemplu e dat de disputa privind pri­vatizarea Companiei Nationale Loteria Ro­mana SA (LN). Aceasta dilema capata aici diverse forme: privatizare vs. ne­pri­va­ti­zare, privatizare partiala vs. privatizare to­tala, monopol (de stat sau privat) v