O bulibasa si alti cativa cetateni romani si-au primit direct din mainile premierului Tariceanu actiunile la Fondul Proprietatea, in contul bunurilor de care au fost deposedati abuziv de statul comunist. Deocamdata, respectivele dezdaunari sunt niste hartii, frumoase, dar cu care fericitii posesori nu se pot duce la supermarket sa-si ia barem un kil de carne. Mai ramane ca actiunile sa fie si listate la Bursa, spre a fi tranzactionate.
E drept, sunt dezamagiti ca n-au fost si ei despagubiti in natura, primindu-si casele sau terenul la fel cum a primit cetateanul Mihai de Hohenzollern castelele, inclusiv Pelesul, multe alte cladiri, ca si mii de hectare de padure, ci trebuie, pana una-alta sa zica bogdaproste si pentru niste valori virtuale, tiparite doar. Intregul sistem de evaluare a Fondului, implicit a societatilor componente, ca si de distribuire a actiunilor e inca in ceata. Actiunile la Loterie, la Imprimerie, Petrom, Distrigaz, Electrica, Romtelecom, Posta, ori CEC n-au cum sa nu fie profitabile.
Chestiunea care se pune insa este ca nici pe departe masa de sute de mii de dezmosteniti nu va primi actiuni la societati profitabile, unde vor avea prea putini acces. Cei mai multi se vor pricopsi cu participatii la societati aflate pe faras, cu greu privatizate si producand dividende sub genunchiul broastei, sau deloc, ba chiar si creante somaleze. Ca in cazul “cuponiadei”. Deja, disputele politice prind Fondul se ascut. Daca nu va functiona un sistem de supraveghere realmente eficace, iarasi vom afla “din surse” ca e vorba de persoane care au cuscri, nepoti sau cumnati ce impart facandu-si parte groasa si grasa.
