- Editorial - nr. 70 / 11 Aprilie, 2006 Este de-acum arhicunoscuta goana placuta a presedintelui Traian Basescu dupa o publicitate facila, urmarind cucerirea maselor printr-o permanenta campanie electorala. Dornic sa intre, cu orice pret, in gratiile romanului mare amator de circ politic zilnic, ambitiosul fost matroz, ahtiat dupa capitalul electoral dorit, ar fi in stare sa mearga si pe sarma subtirei popularitati, poate si in maini, daca ar putea chiar si in limba, numai sa mai adune in cosul simpatiilor procentul dorit. Iar fuga asta dupa procente l-a pus, nu o data, in situatii ceva mai delicate, numite gafe spectaculoase. Exemplele nu sunt putine si nu vom insista asupra lor. Ce s-a petrecut, insa, dupa meciul din sferturile de finala ale Cupei UEFA, intre echipele Steaua si Rapid, intrece parca obisnuita si stiuta lui goana de a fi agreat, indiferent de consecinte. As spune chiar ca ea este cam de neinteles, ca intrece orice masura. Subsemnatul ma situez printre iubitorii sportului-rege, fiind, in anii tineretii mele, un fidel practicant al jocului cu balonul rotund. Joi - seara, toti romanii am fost bucurosi. A castigat fotbalul. A castigat, inainte de toate, Romania. Tot mai greu de inteles, insa, de la o vreme incoace, par unele decizii, mai ales unele gesturi prezidentiale. Dupa ce a declarat, sus si tare, ca nu va merge sa vada meciul Steaua-Rapid, facand publice si motivele pentru care nu doreste, nici mort, sa participe la intalnirea intre cele doua echipe bucurestene, presedintele Traian Basescu o da cotita, ca la Ploiesti, si, dupa niste telefoane la miez de noapte, se intalneste, totusi, cu Gigi Becali, autoproclamatul "razboinic al luminii", finantatorul echipei Steaua. Cum explica presedintele Basescu, in cursul zilei de joi, ezitarea lui logica si, refuzul de a participa la un meci de o asemenea importanta? Ce l-a determinat pe seful statului sa