Sa construim o tara! Asa si-au spus pro­babil, pe la 1840, grupurile de tineri ro­mani mai mult sau mai putin avuti, mai mult sau mai putin trecuti pe la Paris, dar ani­mati mai toti de marile curente ale mijlo­cu­lui de secol: liberalismul cu tenta sociala si nationalismul. La urma urmei, ei nu faceau altceva de­cat sa puna problema care urmeaza fi­resc din cea initiata la Blaj, cu vreo sase de­cenii in urma, de un alt grup de tineri en­tuziasti: sa construim o natiune! Scoala Ar­deleana a transformat un grup etnic di­vi­zat in trei state intr-o natiune, creandu-i o for­ma de limba, de istoriografie, de con­stiin­ta si chiar o anume memorie colectiva. De multe din aceste probleme se vor fi ocu­pat si pasoptistii nostri, dar ei au fost ma­nati mai degraba de impulsul de a crea un stat completamente nou, bazat etnic pe romani si structurat intr-un anumit mod din punct de vedere politic si social. Ale­ge­rea modelului a fost cruciala nu doar pen­tru teritoriile romanesti ale acelor decenii, dar chiar pentru cursul vietilor noastre. De­ci­zia fundamentala a pasoptistilor, cea din care deriva pana si astazi tendintele so­cie­ta­tii noastre, a fost constructia unui stat pe model occidental. Iar acesta avea sa fie statul liberal, constitutional si burghez pe care puteau sa il intruchipeze pe atunci Franta si Anglia (pasoptistii ar fi inclus re­la­xat pe aceasta lista Statele Unite, daca ar fi catadicsit sa se informeze asupra lor). Sa presupunem ca ar fi reusit. Pana la ur­ma, cu tot cu infrangerea revolutiei din 1848, cu tot exilul, cu toate greselile lor din anii 1850 (cum ar fi implicarea in mis­ca­rile proto-teroriste de tip mazzinian), oa­me­nii "pasoptului" au luat puterea odata cu Cuza si au exercitat-o, cu posibila ex­cep­tie a marelui guvern Lascar Catargiu (1871-’76), pana in 1888. Sa pre­su­pu­nem ca, detinand puterea mai bine de doua decenii, ei ar fi trecut la