Dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, mai intai vor aparea costurile si mai apoi beneficiile Ce vom fi in UE? Iata o intrebare la care tot romanul se gandeste, chiar daca nici nu se incumeta sa formuleze un raspuns acum, in pragul intrarii in clubul european. Evident, Romania nu se poate schimba peste noapte si, in mod semnificativ, nici pe termen mediu, pentru ca are handicapuri istorice de depasit si pentru ca, fata de membri vechi ai Uniunii Europene, are decalaje, tot istorice, de recuperat.

Si nu trebuie uitat ca, in conditiile apartenentei la UE, mai intai vor aparea costurile si mai apoi beneficiile. Si, sa fim constienti, exista, vai!, atatea costuri legate direct de buzunarele oamenilor si de nivelul lor de viata, cum sunt alinierea la preturile din Uniunea Europeana sau conformarea la costisitoarele norme de mediu, de calitate si de protectie a consumatorului.

N-ar trebui cumva sa ne amagim in legatura cu potentialul pe care Romania l-ar avea si pe care abia apartenenta la UE l-ar descatusa, in sfarsit, dupa decenii de asteptari. Romania nu prea are de fapt ce resurse sa puna pe masa Uniunii Europene: nici resurse minerale (energetice sau pentru destinatii industriale) si, deocamdata, nici alte resurse naturale, in cazul carora, pentru a le face evidentiabile, este nevoie de o infrastructura care cere zeci de miliarde de euro si zeci de ani. Nici situatia in ce priveste forta de munca, despre care se spune curent ca este "bine pregatita si ieftina", nu va mai sta prea mult asa, si nu atat pentru ca, salariile crescand si ele, nu va mai fi la fel de ieftina, cat mai ales pentru ca dezastrul din sistemul de invatamant romanesc si absenta alocatiilor corespunzatoare in domeniu isi vor spune curand cuvantul si forta de munca nu va mai fi la fel de bine pregatita.

Si este greu de spus daca va fi un avantaj pentru romani faptul ca Ro