- Cultural - nr. 70 / 11 Aprilie, 2006 Sorina Bloj vine in poezie din cantec. Din muzica interioara a sufletului sau. Incet, incet, poezia si cantecul ei au devenit inseparabile. Poezia sa vine din singuratate si iubire, ca apoi acestea sa devina acelasi trup. Vine din lacrima si bucurie. Ca acestea sa devina o singura fiinta, ochi care rade, ochi care plange. Poezia sa vine din traire _ ca poezia si trairea sa devina inseparabile. "Nelinistea ciutei", cartea pe care o propune acum cititorilor Sorina Bloj celor care mai cred in mantuire prin poezie, este ea insasi spovedanie, vindecare de toate nelinistile."Numai lutul ce sunt/ ma mai doare", spune in poemul "Pregatita de uitare". E o confesiune aproape agresiva prin sinceritate. Cartea sa e una direct feminina, categoric aparatoare a conditiei feminine, pana la a ajunge, in final, in registrul fabulei (atipic poetei), sa acuze direct: "Adam e vinovat". Toate aceste stari nu sunt scoase insa din vibratiile lirismului si nici nu avem de a face cu o poezie de atitudine sociala ci doar cu una de insurgenta tematica. Ea refuza intimismul siropos, nelinistile ei nu sunt ale celui infrant, ci ale celui incarcat de speranta. Chiar si atunci cand abordarea este ludica, precum in « Doina de singuratate": "Cerbu-si cauta cerboaica,/ ursu-si cauta ursoaica,/ leu-si cauta leoaica,/ numai eu nu-mi aflu soarta.// Fluturele _ fluturita,/ eu il caut pe badita,/carabusul _ carabusa,/ mana cauta manusa,/ buburuzul _ buburuza,/ mie mi se usca buza,/ de fantana ne- nceputa/ si de apa neavuta». Sorina Bloj ne propune o viziune a sentimentelor, o geografie a starilor, din care nu poate sa lipseasca nici o dimensiune, iar cea dominanta, cea generatoare de nelinisti, ramane iubirea, cu toate inaltarile si caderile ei : « Ma-ntorc la tine, iubitul meu,/ ca la ultimul altar ce ma asteapta,/ ca la primul altar caruia m-am promis,/ v