cel al colegului de la oraş, care judecă soarta marilor rechini financiari din peisajul economiei naţionale. Diferenţa o făceau, până zilele trecute, o droaie de sporuri şi indemnizaţii de cel al colegului de la oraş, care judecă soarta marilor rechini financiari din peisajul economiei naţionale. Diferenţa o făceau, până zilele trecute, o droaie de sporuri şi indemnizaţii de risc, pe care magistraţii le primeau lună de lună şi pe care guvernul tocmai le-a raşchetat. Ca să nu stârnească vociferări printre beneficiarii de inamovibilitate, măsura a fost dublată de promisiunea unor măriri salariale la grămadă.
La prima vedere, guvernul împuşcă doi iepuri deodată. Banii alocaţi magistraţilor vor fi împărţiţi pe principii haiduceşti, în sensul că se ia ceva de la privilegiaţi, dar se dă la cei mai puţin favorizaţi, prevenindu-se o eventuală revoltă în lumea robelor. Al doilea beneficiu ar trebui să fie unul cu incidenţă directă asupra actului de justiţie. Motivat corespunzător, magistratul va fi mai puţin sensibil la atenţiile pe care o anumită parte în proces ar putea să i le acorde în schimbul unei sentinţe favorabile. În realitate, acordarea celor câteva milioane în plus la salariu este apă de ploaie. La sume de ordinul milioanelor de euro, care sunt în discuţie la multe procese comerciale, şpăguirea unui judecător e floare la ureche. Nici în penal, libertatea unui mahăr nu are preţ. Rezistenţa unui magistrat în faţa tentaţiei materiale nu stă în creşterea salarială promisă de guvern, ci doar în integritatea sa morală.
Pe de altă parte, eficienţa metodelor de descoperire a unui judecător corupt tinde către zero. S-a lăsat descoperit segmentul de protecţie a justiţiarilor. Verificarea corectitudinii unei sentinţe se face de către instanţa ierarhic superioară. O hotărâre poate fi atacată în instanţele superioare. Tentaţia de a închide ochii în faţa unei "greşe
