fie se mută în Ucraina, fie găsesc personal mulţumit cu bani puţini. Nu e un secret că italienilor le place în România, ţară de gintă latină, unde se pot tocmi în limba lor cu "il fie se mută în Ucraina, fie găsesc personal mulţumit cu bani puţini. Nu e un secret că italienilor le place în România, ţară de gintă latină, unde se pot tocmi în limba lor cu "il commissario" şi nu-i usucă o seară în oraş cu nişte "ragazze". Aşa că s-au gândit să ia mâna de lucru din China: salariile scad astfel la jumătate. Cazarea chinezoaicelor se face într-o hală dezafectată a fabricii, iar mâncarea, la cazan, nu le "înghite" acestora toată chenzina. Le rămâne destul să-şi susţină familia rămasă acasă. Poate suta de dolari cu care se aleg ele nu-i mare lucru în Shanghai, dar milioane de chinezi trăiesc cu 10-15 dolari pe lună şi nu au permis de muncă în oraşele de pe coasta estică a Chinei. şi atunci, de ce să le dea viză Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă din Bacău, judeţ în care 5.000 de românce sunt în şomaj? În primul rând, fiindcă doar 2 (două) băcăuance s-au înscris pe lista celor care acceptă să lucreze în confecţii, iar italienii au nevoie de o mie de oameni. Odată refuzate permisele pentru chinezoaice, italienii ar putea închide fabrica, devenită nerentabilă. Chiar dacă o sută de mii de dolari ar pleca, lunar, în China, rămân în Bacău taxele, impozitele, CAS-ul. Patronii italieni cheltuiesc bani în România, tirurile care pleacă din Bacău, cu haine, au şoferi români la volan. Industria confecţiilor a trăit din lohn peste un deceniu, adică atât cât salariile s-au învârtit în jurul a o sută de dolari. Sistemul a murit odată cu suspendarea vizelor, când românii au plecat la muncă în Europa. Evident că ţara e încă săracă, iar în unele sate e la fel ca în Asia. Dar nu fabrica din Bacău e soluţia ieşirii din foame: în Spania, se scoate de 4-5 ori mai mult. Acasă, femeile care au m