26 de detinuti din PMT Craiova au fost „liberi“ doua zile. Mai precis, cu acordul institutiei si cu ajutorul unor doamne sensibile, baietii au plecat in excursie. Opere de arta, spectacole, mânastiri, petreceri - evenimentele celor doua zile i-au eliberat cu adevarat pe tineri. Nu de lanturile justitiei insa... Marin, Ioana, Aurelian, Florea, Lenuta, Radu, Mioara, Daniela, Catalin... Parinti, frati, surori, cumnati, prieteni, oameni pe care nu i-au mai vazut poate de ani, dar pe care i-au purtat mereu in suflet. Le spun numele pe rând, sa fie trecute pe hârtia de acatist. Sa-i ajute Dumnezeu. Cu capetele plecate, smeriti. Imbracati civil, purtând hainele pastrate cu grija pentru ziua liberarii. Fara uniforme verzi. Fara catuse la incheieturi, doar cu matanii si lumânari in mâini. 26 de tâlhari, hoti, violatori, criminali - detinuti ai PMT Craiova - se roaga umili, intre zidurile sfinte ale Mânastirii Tismana, pentru iertarea pacatelor. Nimic nu-i deosebeste de restul credinciosilor care se perinda prin fata icoanelor. Nimic nu atrage atentia, nici macar ofiterii care, purtând sub bluzele de trening ori geci armele din dotare, ii supravegheaza atent. Pentru orice ochi strain, nu sunt decât un grup de simpli turisti. Si totusi... „Am spart un magazin“. „Tâlharie..., eram mai multi, mai multe pahare si de la o cearta am trecut la buzunare“. „Am condus fara permis“. „Am violat-o. Avea saispe ani“. „L-am batut pe unu'. Destul de rau. A murit...“. In coltul ferit al mânastirii unde stau grupati - din respect si umilinta - isi marturisesc pacatele. In soapta, coplesiti parca de greutatea peretilor sfinti. Speriati de faptele care acolo, in intunericul rece, ii infioara chiar si pe ei, faptasii. Rânduiti frumos, se indreapta apoi spre altar. Pe fruntile obosite primesc mirul. Se inchina, saruta icoanele. Primesc Sfânta Impartasanie. Si ingenunchind in locasul umilintei, ascu